O chestie m-a revoltat azi. Niște oameni pentru care n-am decât cuvinte de laudă s-au coborât până la nivelul unui mare manipulator și au făcut o chestie pe care, fundamental, o consider greșită. Să nu o dau pe după corcoduș: mă refer la VisUrât și Julius Constantinescu. No, oamenii au făcut un film care cică îl parodiază pe mișelul de Mircea Badea (ținând cont că bloggerii sunt nașpa, cine e ipocritul, monșer?).

De fapt, asta este ceea ce s-a dorit: să-l atace pe Badea într-un război stupid, fără câștigători și fără cuceriri. În schimb, s-a reușit atacarea brandului Toyota. Și chestia asta m-a scos din sărite. Întrucât războiul dintre părți este unul surd, niciuna dintre părți nu poate avea un avantaj strategic asupra celeilalte.

Așa că, după părerea mea, acesta a fost un atac la brandul asociat omului prin reclamă, cu scopul de a-l lovi la buzunare, în cel mai pur stil balcanic. Numai că, până acolo, antireclama lovește întâi într-un brand nevinovat. Mă rog, unii ar spune că brandul nu trebuia să se asocieze cu omul. Irelevant. Libertatea de asociere este un drept constituțional. Dar să nu divaghez. M-a deranjat la maxim balcanismul acesta prin care, neputându-l ataca direct, au făcut-o prin intermediul mișeleștii atacări a brandului asociat omului.

Să detaliez un pic: dacă se dorea a fi un atac la adresa lui Mirciulică, se puteau folosi de un cal, de o bicicletă, zmeu, metrou, orice, în locul mașinii. Finalul, ăla cu accelerația, la fel, e clar unde bate. Puteau, de exemplu, să-i pună ochelari de cal sau, mai mișto, puteau să-l pună să vândă ziare de lângă un cărucior pentru transportul ziarelor, puteau să-l machieze emo și să-l pună călare pe mătură, etc. Vedeți? Idei erau mii… Dar, nu, ei au zis că să parodieze reclama aia într-un fel are aduce mari prejudicii unui brand altfel neutru. Să nu mai spun că acțiunea lor de defăimare a unui brand pune brandul partener al DailyCotcodac într-o situație extrem de delicată, lucru care n-are trebui să se întâmple. În țările civilizate așa ceva este de neconceput și inițiatorii unei astfel de acțiuni s-ar fi ales cu pierderea contractului de publicitate. Dar să nu mă îndepărtez de idee.

Atacul la brandul partener nu mi se pare corect, asta nu pot să înghit. Nu este corect și nici justificabil, din niciun punct de vedere valid, să ataci partenerii de afaceri ai unui om pe care nu-l ai la inimă. Asta doar politicienii o fac, viermii ăia de-i criticăm toți.  Or, asta este ceva atât de grotesc  și de dezgustător încât, evident, mă deranjează. Este, dacă vreți, ca și cum doi inși se ceartă și încep să-și ia familiile la sex, care familii n-au nicio legătură cu subiectul dar, no, hai să iasă zarva mare.

Și, vă rog să nu mă înțelegeți greșit, nu le reproșez nimic oamenilor, în fond și la urma urmei avem nevoie de mai mulți români ca Sebi și Julius –  cu logică, minte și seriozitate – dar aș vrea să le reamintesc, însă, faptul că și ei sunt balcanici și că, evident, suferă de unele dintre metehnele specifice nouă, balcanicilor (adică nu sunt perfecți, mai pe scurt).

Vreau să închei spunând doar că prieten îți este cu adevărat acela care-ți spune că greșești atunci când greșești și că este frumos să lași vanitatea balcanică la o parte atunci când aceasta nu își are locul.

Da, aș fi putut să tac. Dar n-ar fi fost corect din niciun punct de vedere. Așa ceva nu este permis și nu trebuia să se întâmple. Părerea mea. Greșesc?