Am rămas frapat de o chestie. Veneam de la real,- şi, lângă bloc, am intrat într-un magazin să-mi iau o sticlă de suc de-ăla la 2,3 lei 3 litri. În fine, cumpăr sucul şi ies din magazin. Fac câţiva paşi, vreo 15 metri, când un tip bine îmbrăcat mă abordează:

– Ai un leu?

Nu-mi venea să cred, sincer, că e pe bune faza. Adică no, avea pantofi mai scumpi ca ai mei, geacă scumpă, din bumbac 100% şi căptuşeală de polyester, ceas de firmă, bluză de bumbac de bună calitate şi nişte blugi originali şi scumpi, probabil aduşi de dincolo, după croială. Deci nu-mi venea să cred. Mi se pare cam suspectă faza şi-i spun:

– Nu. N-am.

– Dar ceasul nu ştiţi cât este?

– [Bă, dacă vezi că nu poţi să mă faci de bani vrei să mă faci de telefon? Nu merge!] Habar n-am.

Mi se pare ridicol, jenant, urât, penal, să ai pe tine haine de 1000 de lei şi să cerşeşti. Gândindu-mă, cred că tipul n-avea bani de droguri! Aşa că mă bucur că nu i-am dat!