N-am fost înțărcat, când am fost mic. De unde? Că nu se găsea lapte. Așa că, până azi, mai bine rămân fără pâine, decât să rămân fără lapte. Îmi place laptele de mor și n-aș putea să renunț de bună voie la el. Desigur, sunt și ecologist, așa că eu consum lapte local, dar…

Iaurt Zuzu Fidelicios cu merișoare – bunicel

Aseară am văzut la știri cum un țăran a aruncat pe câmp zece mii de litri de lapte, după ce s-a dus să-l dea la azilele de bătrâni și toți l-au refuzat. Patruzeci de mii de pahare de lapte, cam cât să-mi ajungă mie zece ani. Îmi venea să plâng. Eu dau ceva bani numai pe lapte, anual, cam un salariu minim. Or, să văd cum laptele ăla se ducea pe apa sâmbetei…

Vă spun, mă doare când văd risipa de lapte, de parcă s-ar rupe ceva din mine, de parcă am trece printr-o a doua cădere economică, când țăranii – ca și acum – aruncau laptele pe câmp, în timp ce oamenii mureau de foame. Or, modelul acesta este greșit, dacă nevoia nu se întâlnește cu lehamitea și se naște risipa.

Într-o lume normală, statul ar fi luat laptele și l-ar fi distribuit gratuit tuturor cetățenilor care l-ar fi vrut, gratis, pentru că decât să-l mănânce bacteriile, mai bine să-l mănânce oamenii.

Atâta risipă din așa de adâncă nepăsare pe mine chiar mă doare…