Fiind plecat cu treabă prin oraş nu am putut să nu remarc re-apariţia ţepelor cu maşini de cusut nemţeşti. Vă daţi seama că "ăia" caută maşini de cusut în disperare, mai multe decât s-au produs.

În timp ce făceam poza de mai sus un bătrân se uită la mine întrebându-se ce fac şi avem o scurtă conversaţie

– Iaca fotografiez şi eu ţeapa asta.

– Dar nu este ţeapă!

– …

– Serios.

– Aţi auzit Dumneavoastră de aşa ceva pe bune?

– Nu. Crede-mă că nu e ţeapă.

– De ce spuneţi asta?

– Sunt sigur că nu e ţeapă. Sunt colecţionari care vor să cumpere.

– Pe ce vă bazaţi?

– N-am nevoie să mă bazez. Sunt colecţionari care vor să cumpere.

– Eu cred că este ţeapă şi-mi menţin punctul de vedere. O zi bună.

Prea am văzut scenariul ăsta cu maşinile de cusut folosit şi în alte oaczii, de obicei obicete vechi care nu ridică suspiciuni. Să zicem că am o chestie veche şi vreau să-l ţăpesc pe careva. Dau anunţ că sunt un colecţionar ce vrea să cumpere o maşină de cusut, cu seria YYY care să fie asemănătoare cu cea pe care o am eu. Şi mai dau un anunţ că vând maşina de cusut cu seria XXX la preţ de limuzină. No, dacă omul care are maşina cu seria YYY îmi cade în plasă îmi răspunde şi aflu cine o are. Bineînţeles că nu cumpăr nimic. Fac în aşa fel încât el să afle că "cineva" vrea să cumpere o maşină cu seria mea.

El o va cumpăra de la mine, datorită spiriului balcanic de afacerişt, la preţ de OZN cu îmbunătăţiri, dar va rămâne cu ea, că doar nu îs fraier să cumpăr ceva. În felul acesta mi-am vândut fierul la preţ de diamant şi fraierul şi-a luat o lecţie. Cam atât din lecţia de înşelătorie.

Cred că de aceea sunt încă active astfel de ţepe, pentru că unii oameni încă mai cred sau vor să mai spere că au o comoară neştiută ascunsă în casă şi că cineva le va da un munte de bani pe ea. Dar asta nu se întâmplă decât în SF-uri.

[Cred că m-au ajuns nişte blesteme ale unora, că prea mă doar spatele. Stau în pat cu laptopul lângă mine şi ascult Tudor Gheorghe – Primăvara. Mi-e incomod să scriu din poziţia asta dar de citit pot citi.]