Prin Hațeg, de la autocarul ce mergea spre Cluj, se apropie de mine un tip, destul de familiar, întrebându-mă:

– Ce mai faci, vecine?

Se prea poate să-mi fie vecin, dar nu sunt sigur. Fiindcă avem niște vecini mai de grabă noi. În fine, mă întreabă unde se poate angaja și el în Cluj, ca să facă bani. Când îl întreb ce știe să facă, îmi spune că e student la arhitectură în anul șase (îmi scapă mie ceva sau ăsta nu prea a dat pe la școală?) și că ar vrea să muncească nu-mai-știu-ce (n-am reținut, fiindcă mă gândeam că nici la medicină nu se studiază șase ani).

Nasol.