Incursiune într-o minte bolnavă (2)

Pentru cei foarte tari de inimă și care nu se grețăluiesc ușor, continui seria de incursiuni în cele mai jegoase tenebre ale gândirii umane, de data aceasta cu o incursiune în mintea unui preot pedofil, dacă vă ține să citiți așa ceva.

[…]

Țin minte că-l văzusem într-un parc trăgând-o pe o fată de păr și aruncând cu pietre într-o pisică. Mi-am spus atunci că acest băiat n-are cum să ajungă om întreg la cap și că, într-un fel sau altul, cineva ar trebui să-l învețe valoarea inocenței și frica de Dumnezeu. Dar nu, nu acela a fost momentul decisiv.

Acest moment a venit vreo doi ani mai târziu, când părinții l-au înscris la cursurile noastre de după amiază, cursuri ce se terminau la lăsarea serii. Știam că e greșit și că n-ar trebui să o fac, îmi spunea conștiința, dar dacă valoarea conștiinței ar fi fost relevantă, cu siguranță că n-am fi avut cruciadele.

Avea râsul dureros de angelic, părul bălai și cu firul subțire, ochișorii albaștri și carnea atât de fragedă încât, pentru mine, ea un înger coborât pe pământ și care-și pierduse calea cea sfântă. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă jertfesc eu pentru el și să-i arăt ce înseamnă mizerie umană, întuneric, pierzanie. Știam că doar coborând în iadul cel mai negru va putea încerca să-și regăsească lumina, va putea încerca să redevină înger. Iar eu doream să mă sacrific pentru el.

Era o seară rece și ploioasă de toamnă când mama lui, o femeie cu frica lui Dumnezeu, m-a sunat și m-a rugat să-l țin peste noapte într-una din umilele cămăruțe ale parohiei, întrucât ei trebuiau să meargă la înmormântarea bunicului copilului.

Bietul de el, era îmbrăcat doar într-o pijama cu delfinuți albaștri, dintr-un bumbac moale. Avea ochii plânși și era chiaun de somn. L-am pus în pat și am dat să ies din cameră, cu ultimele puteri, de parcă o intensă lașitate mă cuprinsese, de parcă nu mai eram capabil să mă sacrific pentru el. Dar, când să ies, mi-a spus:

– Iartă-mă, părinte, căci am păcătuit.

– Dar ce păcate ai, fiule?

– Într-o zi eram cu bunicul la magazin și am vrut să-mi ia o jucărie, un elicopter din metal, cu telecomandă. Era cea mai frumoasă jucărie pe care o văzusem vreodată.

– Ascult.

– Și bunicul mi-a spus că nu poate să mi-o ia. Și atunci, de supărare, i-am spus că vreau să moară. Și acum a murit.

A sărit din pat plângând și m-a luat în brațe, cerându-și iertare și tremurând de la atâta plâns. Am simțit atunci o anume sinceritate în vorbele lui care, pur și simplu, mi-au dat curajul necesar să mă sacrific pentru el. Era ca ultimul urlet de disperare al îngerului care zăcea în el, așteptând să fie eliberat. Așa că l-am luat de mână și l-am pus în pat, după care m-am așezat și eu lângă el, strângându-l în brațe. Și atunci n-a mai plâns, dar m-a întrebat:

– De ce a trebuit să moară bunicul?

– Neînțelese sunt căile Domnului.

De fapt, atunci am înțeles că, prin sacrificiul meu, urma să fac jocul Divinității. Așa că mi-am luat mâna dreaptă și am început să-l mângâi pe părul lui cel frumos. Și n-a mai plâns. Și apoi l-am luat iar în brațe. Iar el tăcea în continuare. Așa că, printr-o mișcare, mi-am băgat mâna în chiloțeii lui cei strâmți și am început să-l mângâi la puțulică.

S-a speriat și a început să plângă, întrebându-mă ce fac, iar eu îi spuneam că aceasta este calea pe care Dumnezeu a ales ca el să meargă. Mă ruga să mă opresc, iar eu îi spuneam să tacă și să se concentreze, să vadă lumina și toți îngerii ce zboară frumos în jurul nostru.

Of, Doamne, avea pielea atât de catifelată, tremura tot în brațele mele, era ca un miel ce-și aștepta păstorul pentru a-și regăsi turma. Și-atunci mi-am zis că el este mielul pentru acre trebuie să mă sacrific. Așa că, cu atenție, mi-am luat degetul mijlociu și i l-am înfipt în fund. El tăcea și scâncea de durere. Ceva mă face să cred că vedea lumina și că aceasta îl orbea. Sau că bătăile din aripi ale îngerilor ce, negreșit roiau în jurul nostru l-au speriat.

Apoi, încet, mi-am luat degetul mare și i l-am vârât în fund. Era atât de cald și de îngust. Îi simțeam căldura, ca un foc, și știam că mai are în el o fărâmă de iad, fărâmă ce trebuia scoasă. Așa că mi-am scos prohabul și i l-am băgat încet în fund. El plângea de durere și mă ruga să mă opresc, iar eu îi spuneam că doar când va crește va înțelege binele pe care i l-am făcut.

Împingeam încet dar, văzând că demonii din el sunt mai puternici, am început să împing tot mai adânc și tot mai tare, ca într-un fel de ritual de exorcizare. Ca să nu urle i-am pus perna pe față, în timp ce eu, un om al luminii, îl posedam cu furie în întunericul camerei. Acum, deși durea, era posedat de lumina din mine.

N-a trecut mult și el nu mai scâncea. Diavolul, necuratul a fost scos din el, iar eu eram obosit, speriat și transpirat.  Dar sacrificiul meu a fost încununat de succes. Învățasem încă un suflet pierdut ce înseamnă durerea, pierzania și neputința. Acum redevenise înger. Iar eu, într-un act de sacrificiu, îl eliberasem. Acum putea să zboare din nou.

Neînțelese sunt căile domnului.

[…]

[Nu pot să cred ce grețăloșenie a ieșit în urma articolului lui Arhi și a unor filme stricate pe care le-am văzut în tinerețe, despre niște preoți mai "deosebiți". Acum sper că se înțelege de ce mă uit cu precădere la SF-uri. Pe mine mă doare inima când citesc ce am putut scrie mai sus, nu vă mint. No, dacă vă mai ține, mai am o incursiune mintea violatorului din Berceni.]

2 Comentarii

  1. Anonim 27 aprilie 2010 la 06:10 - Raspunde

    amice,esti idiot, sincer

    • Robin Molnar 27 aprilie 2010 la 13:28 - Raspunde

      =D Să vedem. Idiot, zici? =D
      [quote=Dex][url=http://dexonline.ro/definitie/idiot] IDIÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane) 1) Care suferă de idioție; cu capacități mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmpit; stupid; nerod; netot. [Sil. -di-ot] /

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.