Incursiune într-o minte bolnavă (5)

Sau drama din spatele unei drame. Ieri s-a petrecut o dramă la Moscova: o femeie stătea în apropierea unei guri de metrou c-un cap de copil în mână și striga “Allahu Akhbar!”.

Am urmărit înregistrarea și n-am putut să nu observ că, de fapt, femeia cerea ajutor în cel mai brutal mod posibil: omorâse un copil ca să fie luată de acasă, departe de soțul său, de ceilalți copii, și de familia sa.

Oare ce a împins-o să facă acest gest?

Femeia se plimba de colo-colo strigând “Allahu Akhbar” și ridicând capul copilului și agitându-se, parcă rugându-se ca totul să se termine odată și să fie dusă departe de lume, de casă, de soț.

Femeia nu părea nebună, ci părea a avea o stare de psihoză indusă de o disperare nemărginită, ca și cum în casa ei se petreceau niște atrocități de nedescris, iar singura săpare rezonabilă, oricât de barbară, era decapitarea unui copil.

Stați un pic, nu știm dacă ea l-a omorât, deși putem bănui că ea l-a decapitat pe copil. Dacă era mort de dinainte? Dacă în casa groazei s-a petrecut ceva și mai odios, iar femeia n-a putut să care întreg corpul copilului, așa că i-a luat doar capul, ca să-l plângă în fața lumii?

Desigur, o abordare reducționistă ar fi fă spunem că ea l-a omorât și că este bolnavă psihic. S-ar putea, chiar, să fie real, pentru că lama lui Occam funcționează și aici. Dar dacă, totuși, dincolo de drama aceasta mai este o dramă, a copiilor?

Poate soțul era abuziv. Poate era excesiv de abuziv și ar fi vrut să-și trimită copiii să lupte pentru ISIS. Poate copii erau abuzați sexual, poți să mai știi?

Din păcate, din cauză că mass media rusească este mai de grabă obtuză în a deșira astfel de drame, poate nu vom afla niciodată. Și poate este mai bine așa?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.