Adevărata problemă a grațierii colective
Adevărata problemă a grațierii colective este că reabilitarea deținuților nu a fost un succes, întâi pentru că în România sistemul corecțional este îndreptat spre pedeapsă, iar nu spre corijare, ar apoi pentru că timpul alocat nu a fost folosit pe de-a-ntregul.Astfel, recidiviști la final de pedeapsă au fost eliberați fără a fi corijați, fără a fi ajutați să se reintegreze în societate, iar astfel pierde și societatea, pierd și deținuții și aș fi vrut să văd o statistică ce să ne spună câți dintre deținuții eliberați prin grațieri colective au recidivat.
Se pune problema, astfel, care este scopul acestei grațieri: dacă societatea pierde, respectiv și deținuții pierd, cine câștigă?
Sistemul corecțional din toate țările europene -de la vremea lui Jean Valjean încoace- este îndreptat spre corijare, nu spre pedeapsă. Așa cum înțelegeau corijarea acum 200 de ani: prizonierii sunt obligați la muncă, recompensați cu mici sume de bani, ca un salariu, și cu zile reduse din sentință dacă muncesc, instruiți de personalul Statului într-o meserie oarecare, dacă nu știu niciuna. Iar prin țările cu mai multă apă caldă, sunt și angajați mai cu forța, mai cu zăhărelul, în momentul ispășirii pedepsei.
Ceea ce e o mare stupizenie, fiindcă sistemul corecțional inventat pe vremea lui Jean Valjean este conceput pentru hoți. Ca în bancul cu țiganul: ”m-au condamnat fiindcă furam mâncare de la CAP ca să mă hrănesc, fiindcă nu aveam de muncă, iar aici îmi dau de mâncare pe gratis și mă scot ei la muncă în fiecare zi.”
Ori un sistem conceput să îi pună cu forța la muncă pe hoți (și alte categorii asemănătoare, care fac infracțiuni pentru profit: contrabandiști, braconieri, tâlhari, traficanți de droguri) nu face două parale când e vorba de tipi sadici. Cei care nu fac ticăloșii pentru profit, ci pur și simplu, ca să te facă să suferi, să te scoată din modul tău obișnuit de viață. Ca violatorii. Sau să te scoată cu totul din viață, cum fac criminalii în serie.
Foarte bună remarca ta!