Viitorul tehnologiei spațiale: open source
Deși industriile spațiale sunt în plină expansiune, acestea încă nu au ajuns la maturitatea necesară pentru a deveni open source în sensul folosit în industria IT.
Desigur, beneficiile sunt de netăgăduit, mai ales în ceea ce privește reducerea costurilor turismului spațial, dar momentan lipsa de finanțare, mai exact lipsa unui semnificativ exces de finanțare duce la situația actuală, care face ca fiecare companie să opereze în modul clasic de proprietate intelectuală.
Dar asta nu va dura la nesfârșit și, de fapt, ar fi bine să ieșim cât mai repede din perioada actuală și să trecem la open source, dacă ne dorim să fim cu adevărat o specie multi-planetară.
Ceea ce înseamnă că avem nevoie de un alt model de afaceri spațiale decât cel actual. Or, aici inovația cred că ar aduce profituri semnificative.
Totuși, oare putem spera la asta? Pe când? Cu cine?
La Open Source nu lucreaza chiar cei mai experimentati ci si fel de fel de amatori, dovada fiind si o serie de esecuri rasunatoare in ceea ce priveste banale componente web. Abia astept sa vad rachete si navete facute cu acelasi cod amatoricesc.
Ce te face să spui asta?
Larry Niven zicea cam aşa: cu cât mai eficient e un sistem de propulsie, cu atât mai mari distrugeri poate face dacă e folosit ca armă.
Corolar: cu cât mai eficient e un sistem de propulsie, cu atât mai strânsă e lesa cu care sunt ținuți piloții, inginerii şi controlorii de zbor. Dacă nimănui nu îi place ideea de a vedea Turnurile Gemene buşite de un avion, a vedea New Yorkul spulberat de un proiectil ce vine cu viteze de navă spațială e şi mai puțin tentant.
Și care ar fi soluția pentru un progres real?
Versiunea de Android a răspunsului:
Niciuna. Nu există soluţie.
Versiunea de Windows Vista:
Când tehnologia spaţială a dat primele rezultate, adică începutul anilor 1960, Larry Niven era un preparator prost plătit şi nu publicase nimic. Generaţia lui Jukov şi MacArthur era în viaţă, Brejnev era încă în puterea vârstei, iar lumea era pe jumătate comunistă şi jumătate pesedi… social-democrată.
Adică în Vest angajamentul la companie era pe viaţă, la fel ca în Blocul Estic, relaţiile familiale erau menţinute cu băţul şi cureaua, serviciul militar era obligatoriu etc. Cu tehnologia spaţială se ocupa Armata. USA sau URSS, totuna. Vârful tehnologic pe care şi-l permitea un cetăţean obişnuit era primul televizor (cu lămpi) din viaţa lui. La care se strângea lumea seara. 10-20 de inşi de pe stradă la cel care avea televizor. Ca să se uite la The Avengers, dacă erau vestici. Probabil la noi se uitau cel mult la tovarăşu’ Dej. Unul care avea Fiat 850 era deja un bogătan în cartierul lui.
Ceea ce nu prea seamănă cu o epocă în care din orice buzunar iese un smartphone cu 4G şi aplicaţia de Internet Banking.
Pe vremea cuceririi spaţiului, Manson a ucis 7 oameni cu cuţite şi cu un pistol de furat. N-a intrat cu un B767 într-un turn cu câteva mii de oameni în el. Fiindcă nu avea B767 şi nici nu ştia să piloteze unul, chiar dacă ar fi avut. Cu atât mai puţin putea fi vorba atunci de SpaceShipOne sau Skylon.