Urmărind cu atenție ideile formulate de colegul Ortwin Maier în cadrul emisiunii Pentru Cluj din 11 Octombrie 2017, și regăsindu-mă într-o bună parte din ideile formulate, cred că – în contextul administrației publice locale – trebuie să ne oprim și să discutăm despre inadecvarea acesteia la agitația dezvoltării accelerate a orașului.Să vă dau un exemplu: în Cluj murim de la aglomerație, primăria ia măsuri, organizează o licitație pentru un drum care să mai des-congestioneze din trafic, drum care va fi gata peste un an sau doi.

Practic, se ajunge în situația în care primăria va aplica peste un an sau doi o măsură care ar fi trebuit luată ieri, ca să ne ajute astăzi, iar faptul că măsuri care să ne ajute astăzi nu au fost luate ieri forțează agenții economici avangardiști să ia măsuri reactive de îmbunătățire a vieții cetățenilor.

În Cluj-Napoca, printre multe altele, avem:

1. Walking Month, care încurajează cetățenii să meargă pe jos la birou.
2. Ride 2 Work, care încurajează cetățenii să meargă cu bicicleta la birou.
3. Pony, un serviciu de car sharing.
4. Cluj Bike, un serviciu de bike sharing oferit de primărie.
5. O dată pe lună un marș al bicicliștilor, prin care se cere rezolvarea unor probleme vechi de ani de zile.
6. Avem o bandă dedicată bicicliștilor și transportului în comun pe mai multe sectoare de străzi principale din oraș.

Desigur, toate sunt în parteneriat cu primăria, probabil și încă multe altele de care am uitat. Doar că efectul cumulat este mic, pentru că:

1. Liniile de transport în comun nu sunt gândite curajos. În afară de liniile care trec geografic prin centrul orașului, liniile de periferie sunt sub-optime și nu încurajează folosirea transportului în comun, atât ca și program de circulație, cât și ca rută.
2. Rețeaua metropolitană de transport în comun este atât sub-dimensionată, cât și prost gândită, pentru că – voi lua exemplul Floreștiului, comuna cu 30,000 de locuitori care, de facto, ar trebui să fie un cartier din Cluj-Napoca – fiecare primărie are obligația legală de a organiza licitații pentru transportul în comun, și s-a ajuns în situația în care trebuie să schimbi două sau trei autobuze dacă vii din Florești sau Gilău. Ceea ce nu este normal.
3. Liniile de transport în comun din cartiere sunt prost gândite. Oare am mai menționat asta? În loc, de exemplu, să ai un hub de tranzit în Sânnicoară, prin care să preiei traficul din și spre Apahida și Jucu, respectiv în loc să ai un hub de tranzit în Florești, prin care să iei și să preiei traficul spre și dinspre Cluj și Gilău, în continuare ne bazăm pe stațiile din zona Centrală ca să facă asta, ceea ce este de-a dreptul greșit. La fel și pentru Baciu sau Chinteni.

În continuare se construiește haotic, în special în zona străzii Ploiești, în continuare nu se aplică soluții curajoase pentru a reduce din aglomerație, din stres și din timpul petrecut mergând din A în B și astfel ajungem să observăm o scădere semnificativă a calității vieții în perioadele de aglomerație, când studenții sunt în oraș.

Desigur, agenții economici, după cum spuneam, acceptă de-acum și munca de acasă, când în loc să petreci două ore în trafic, pe zi, mai bine muncești o oră în plus, dar de acasă, precum și altele, dar administrația pare mereu să fie în urmă, de parcă ar trebui să tragem de ea să facă ceva să ne fie și nouă un pic mai bine.

De asta zic, nu este totul roz în administrație. Chiar din contră. Și aici nu mă refer doar la primar, ci și la Consiliul Local, la Poliția Rutieră, la directorii de prin primărie, la Compania de Transport Public și la alții.

În fine, niște concluzii doresc să trag:

1. Fiecare om care merge cu mașina, în aglomerație, este un om pe care primăria a eșuat în a-l convinge să folosească transportul în comun, sau alternativ.
2. Marile probleme ale marilor orașe au devenit mari prin aceea că au fost puțin inadecvate și, cu timpul, s-au agravat, iar puțin cu puțin dă, în acest caz, mult. Ceea ce înseamnă că dacă le permitem problemelor să se adune, acestea vor duce la blocaje semnificative.
3. Deși problema este una generalizată, soluțiile nu pot fi decât particulare.