”Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei, iar de cei chinuiţi ca de unii cu care şi voi sunteţi în trup.”

Un grup de oameni, ghidat de un individ decapitat, se îndreaptă haotic spre un punct necunoscut. Grupul din curtea închisorii este orientat spre un zid înalt de cărămidă. Deplasarea este oprită de acest zid în mai puţin de un metru. Un drum fără ieşire, care se termină brusc. Instantaneu al unei turme dezorientate. Gesturile oamenilor indică o enormă descătuşare a spaimei, terorii, neîncrederii, agresiunii şi alienării. Şi-au pierdut forţa de-a opune orice fel de rezistenţă. Paroxismul expresiei aduce cu sine un pregnant patos tragic: alienarea eu-lui în spaţiul cultural subjugat de un regim totalitar. Turma, dezorientată, este „păstorită” de un personaj decapitat care indică o direcţie necunoscută printr-un gest imperativ al mâinii. Personajul singular, asociabil conducătorului, este sursa rătăcirii celorlalţi. Decapitarea şi lipsa unei mâini sunt o pedeapsă dezirabilă pentru suferinţele celorlaţi. Atitudinea rece, distantă, cvasi-indiferentă îl transformă într-un Imperator peste Întuneric. Acest individ nu se poate reconcilia cu sine. El este “profetul şi religia noastră, a celor lipsiţi de spirit”.

„Cortegiul sacrificaţilor”
Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei
Sighet, România