Am certitudinea că niciodată România nu va mai atinge apogeul informațional, cultural și social al anilor precedenți, numărul celor care ignoră știința sau, pur și simplu, se împotmolesc în pseudoștiință depășind semnificativ numărul celor care înțeleg, într-o oarecare măsură, știința. Marșul Pentru Știință își propune să întoarcă situația asta catastrofală, dar…

Totuși, prefer să nu fiu negativist, așa că la Marșul Pentru Știință m-am distrat strigând slogane precum:

1. Hai la educație, să-ți iei informație.
2. F egal cu m ori a, hai să-nveți și altceva.
3. E egal mc pătrat, să nu-mi spui că ai uitat.
4. Nu e o rușine să bagi cărți în tine.

De asta spun, în momentul în care ignoranții ating o masă critică, va fi ca și cum nu vom mai avea oameni de știință și vom regresa, pentru a câta oară?, în vremuri tulburi.

Aș vrea să spun că este OK, că știu că evoluția civilizației umane nu este liniară și că mai știu și că nu voi trăi veșnic, dar aș minți să spun că nu mă doare când văd oameni educați căzând în patima pseudoștiinței, cu consecințe catastrofale pentru societate, mediu și viitorul nostru comun.