Ați înnebunit cu primarul din Londra care a interzis la metrou pozele cu femei frumoase. Serios, presa tâmpită scrie prostii, iar voi le rumegați.

Primarul musulman al Londrei, cred că pentru unii este important că este musulman, deși este total irelevant, că nu poartă nici turban, nici cearceaf, a interzis la metrou niște reclame care objectificau femeia. Precum în medalion.

Deci avem un prim concept interesant: objectificarea femeii. Femeia este un trup care arată bine și atât.

Apoi, reclama respectivă era reducționistă la adresa femeii, concentrându-se pe ideea că vara femeile trebuie să fie slabe și să meargă la plajă, nu la sala de lectură sau de mese. Iată, deci, un al doilea concept interesant: reducționsim cultural la adresa femeii.

Este că avem de-a face cu cel puțin două concepte interesante, dar profund greșite? Doar că mai este, pentru că pe lângă cele două șmecherii, s-a folosit o tehnică fotografică prin care femeile – pe lângă faptul că au fost fotoșopate – păreau mult mai slabe decât în realitate.

Cine nu e fotograf, nu se prinde că:

1. S-a folosit un complex de lumină frontală, pentru a ascunde burta prin reducerea contrastului.
2. Lumina bate și de jos și de sus, frontal, ca să ascundă fix burta.
3. Nici fotomodelul respectiv, în viața reală, nu arată așa de bine.

Deci avem cel puțin un al treilea concept: inducerea unei realități false care să spună că o femeie poate arăta așa. Nu, nu poate. Dacă merge la școală sau la muncă și stă  jos sau are altă treabă nu, niciodată nu o să arate așa. Alterarea realității prin inducerea unor norme absurde este o practică nocivă și complet lipsită de etică.

Iar problema nu este la adulți, la femeile care sunt iubite și apreciate și care sunt sigure pe trupul lor – în măsura, desigur, în care o femeie este încrezătoare în calitățile estetice ale trupului său – ci la copile, la fete tinere care vor să se sinucidă pentru faptul că nu arată așa.

Când am fost în UK colegii din mediul academic înmi povesteau despre diverse situații în care ajung copii, inclusiv la droguri și alcool, din cauza normelor ridicole impuse de societate, norme la fel de absurde ca aceasta.

Ca atare, faptul că noi nu înțelegem de ce niște femei londoneze și-au exercitat dreptul de a cere interzicerea pozelor spune doar despre noi, nu și despre ele. Faptul că noi nu înțelegem de ce o reclamă ar fi o problemă ne spune doar că noi nu suntem în target, nu că problema socială nu există.

Știți cum e, nu? Când ești heterosexual parcă nu simți discriminarea față de minoritățile sexuale. Așa și asta. Nu înseamnă, deci, că probleme nu există. Înseamnă că noi, în bulele noastre, nu le vedem. Dar dincolo de bulele noastre trăiesc, totuși, niște oameni. Cu probleme reale, cu situații inegale.