Nu cred că este etic să respect o constituție care nu este etică. Nu cred că este etic să respect o lege pe care alții au strâmbat-o. În fond, orice revoluție a fost, la început, ilegală.

În condițiile în care nu mai am nicio încredere în instituțiile de echilibru ale statului, nu văd nicio altă soluție de a ieși din impedimentul politic în care ne aflăm, alt decât să le dăm foc la toți.

Am fost la Casa Poporului, este plin de extinctoare, ca și cum le-ar fi frică să nu le dea careva foc, sau ceva. Dar divaghez.

De ce ar fi legal pentru parlament să facă un act neconstituțional, dar ar fi ilegal să fac eu ceva neconstituțional, cum ar fi să-i spânzur pe îmbuibații actuali?

De ce dreptul lor este mai drept decât al meu?

Nu se mai poate așa. Am fost la protestul de astăzi din Cluj, am fost vreo 150 – 200 de oameni, probabil că voi merge și mâine, oamenii sunt furioși, atât de furioși încât preferă să facă orice altceva decât să vină la protest, simțind pericolul care pândește la umbra valului de furie nemărginită.

Flacăra revoltei se apropie de butelia revoluției, iar asta îmi dă speranță.