Tara absurdului.

Ieri am stat toata ziua la coada la ANAF. As vrea sa va relatez o mica intamplare. Pe cat posibil am incercat sa tin linia dialogului purtat.

Doi barbatii, plini de transpiratie si obositi, ajung in fata sfantului graal – reprezentat in cazul de fata de ghiseul inspectorului ANAF. Urmeaza prezentarea actelor, discutii preliminare, etc, etc. La un moment dat unul dintre ei infuriat la culme incepe:

El: Cum doamna nu sunt eu? Pai uite buletinul ca si dovada – ce vrei mai mult?
Ea: Nu mai semanati cu cel de aici!
El: Normal ca nu mai seman! au trecut zece ani si am pierdut un teanc de par intre timp!
Ea (infuriata): Nu este problema mea – eu nu pot emite adeverinta pe baza acestor date!
El: Bagami-as p**** in voi de nenorociti! Faceti misto de mine! Tara de cacat ce suntem!

Inspectoare nervoasa efectiv ii arunca hartiile pe jos. El devine si mai iritat. Intre timp apare si un politist comunitar pregatit cu carnetelul de amenda pentru tulburarea linistii publice.

Politistul: Va rog sa veniti cu mine.
El: Domne, stau de la 8 dimineata la coada. Nu ma misc din fata ghiseului pana nu rezolv!
Politistul fiind intelegator sau fiind toropit de caldura, ii asculta povestea descrisa mai sus.
Politistul: Sa stiti ca trebuie sa va dau amenda.
El: Nu puteti. Daca doamna spune ca nu eu sunt cel din buletin, nu ma puteti amenda pe baza buletinului.
Politistul (stand un pic in impas – se intoarce spre inspectoare): Sa stiti ca daca il amendez certific faptul ca domnul este chiar cine spune ca este.
Ea: Nu ma intereseaza.
Politistul: Doamna, eu ca reprezentat al unei institutii a statului certificat ca el este chiar el!
Ea:……….
Politistul (catre el): Deci va dau sau nu amenda?
El: Daca imi dati amenda este clar ca eu sunt eu?
Politistul: Da.
El: Atunci vreau amenda!

Politistul scrie amenda linistit, in timp ce el nu se misca din fata ghiseului. Doamna inspectoare din ce in ce mai iritata in spatele frontului.

El primeste amenda si se intoarce triumfator catre ghiseu – V-am spus doamna ca eu sunt eu! Acuma da hartiile alea la semnat!

Sursa

Știți ce ne mai spune povestea asta? Că doamna de la ghișeu a comis un abuz, întrucât nu este treaba dumneaei să verifice validitatea unui act de identitate. Nu îi stă în atribuții, deci nu-i poate refuza unui cetățean accesul la un drept al său, respectiv nu-i poate zădărnici acestuia îndeplinirea unei obligații pentru alte motive decât cele stipulate în lege.

Doamna de la ghișeu este aidoma unui portar prea plin de zel, care împiedică cetățenii care au treabă, că nimeni nu merge pe la astfel de instituții doar ca să se bucure de vreme.

La ANAF Petroșani, de exemplu, este un portar numit de la partid, care nu se sfiește să dea ordine și să țipe la doamnele de acolo ca și cum ar fi sclavele sale. Bașca, ele trebuie să-i rezolve comisioanele lui și, pentru că este singurul bărbat solid într-o instituție în care predomină femeile, se impune într-un mod deosebit de agresiv. Practic, direcția de taxe și impozite locale Petroșani este condusă de acest individ respingător, paznic violent peste niște doamne prea cumsecade.

Când am fost pe acolo, am participat – fără voia mea – la o scenă halucinantă în care paznicul o umilea pe o angajată de acolo și puțin a lipsit s-o lovească, lucru care m-a șocat profund.

La ANAF Cluj m-am lovit de niște doamne foarte amabile, care au știut să-mi explice tot ce aveam nevoie să-mi fie explicat, iar problemele mele, fără a fi neapărat urgente, s-au rezolvat în câteva ceasuri. Am rămas plăcut impresionat.

Revenind la povestea inițială, atât aș vrea să rețineți: de multe ori acțiunile polițienești din parte unor autorități fără drept de control doar maschează incompetența.