Cazul Bodnariu din Norvegia

Pe Facebook am dat peste următoarea chestie:

Inteleg ca protectia copilului din Norvegia a confiscat toti cei 5 copii (unul de 3 luni sugar) ai unei familii de romani pe motiv ca au cantat cantecele crestine la scoala si vezi Doamne erau radicalizati. Au fost plasati la alte 3 familii. C-asa vor ei. A fost si un protest la ambasada Norvegiei. Ii pasa cuiva?

Alex Haivas

 

Vai, se face protest la ambasada Norvegiei la București, se protestează și acolo. Dar:

Familia Bodnariu admite că i-a disciplinat pe copii, aplicându-le şi corecţii fizice, dar niciodată la nivelul acuzațiilor aduse de autorități”.

Adevărul

Autoritățile n-au zis că părinții i-au rupt cu bătaia, ci că au folosit bătaia ca mijloc de educație, gen “un pumn în gură” sau “mătura pe fund”. Dar nici măcar asta. Copiii s-au plâns la școală că bătaia este ruptă din rai și că raiul se pogoară cam des.

Înțelegeți? Copiii s-au plâns autorităților, iar autoritățile au luat măsuri. Desigur, în unele cazuri, autoritățile norvegiene au acționat abuziv, în altele nu. Ce este clar este că, în cazul familiei Bodnariu, acțiunea a început de la copii.

Desigur, familia încearcă să împacheteze povestea într-un ambalaj de “discriminare anti-creștină”. Ceea ce nu explică de ce altor familii creștine din Norvegia nu li se întâmplă de-astea. Dar divaghez:

  1. Copii s-au plâns la școală că i se aplică bătaie.
  2. Părinții au recunoscut.

Restul e vrăjeală.

Și doar o chestie, de la obraz, așa: ce fel de dragostea penisului este aceea în care iubești agresorul, dar nu victima? Și cel fel de om este acela care preferă să creadă minciuna cu cântecul, dar nu plângerea reală a copiilor?

8 Comentarii

  1. Atti 18 decembrie 2015 la 11:20 - Raspunde

    Robin, este mult mai usor sa te plangi ca esti discriminat (mai ales cand pui garnitura de anti-crestin ortodox), decat sa admiti: bai, mi-am cam batut copilul si iote, ca am nimerit intr-o tara unde este toleranta zero pentru asa ceva.

    Bataia nu este rupta din Rai. Am fost si eu crescut cu ea din diverse motive. Crede-ma, nu au contribuit deloc la structura mea morala, chiar din contra – am invatat sa mint pentru a scapa si am invatat ca violenta e un mod viabil de ati impune vointa.

    • Robin Molnar 18 decembrie 2015 la 11:24 - Raspunde

      Exact. Iar oameni de bună credinți, naivi, pun botul la manipularea asta și fac presiuni pentru ca bieții copii să și-o fure în continuare.

      Unde e dreptatea?

  2. Nautilus 18 decembrie 2015 la 11:56 - Raspunde

    Un număr de site-uri cu profil religios (ortodox şi neoprotestant) fac gălăgie de câţiva ani încoace pe tema bătăii. Mai precis, pe tema ideii de a răspunde civil sau penal pentru lovire a unui copil.

    Au sugerat că legea ar trebui să stipuleze faptul că lovirea e infracţiune numai când se petrece între doi cetăţeni pe stradă şi că un adult are dreptul de a lovi copiii săi sau pe ai altora, dacă are o meserie care presupune supravegherea lor (bonă, profesor, educator, instructor etc).

    • Atti 18 decembrie 2015 la 15:40 - Raspunde

      Aha, m-am lovit si eu de asta. Pe vremea cand fratiorul meu era inca in liceu (si un liceu de maxim staif si fite), la un moment dat un profesor isi permite o corectie fizica la niste elevi, printre care si fratello. Vine acasa copilul, fierband de nervi si povesteste ce s-a intamplat. Din toata faza nu corectia in sine era problema, ci umilinta cu care a venit la pachet, tot tacamul de abuz de putere si blocajul in secole de mult trecute.

      Evident, in ziua urmatoare ma prezint la scoala. Nu sunt eu tare viteaz, dar sunt foarte marait si teritorial cand vine vorba de familie. Pe scurt, am invitat profesorul respectiv la o “discutie” privata, in prezenta tuturor colegilor din sala profesorala, in idea ca daca un profesor isi permite sa se comporte ca pe strada si sa isi impuna punctul de vedere prin forta, atunci sa fie pregatit de a primi raspunsul in acelasi mod – ca pe strada.

      Pfuai, sa vezi reactie: ca vai, ca noi suntem profesori, cum imi permit, cum se poate asa ceva, vai vai vai. Pai, zic eu, considerati ca voi aveti voie sa umiliti, dar voi sunteti imuni? Face copilul probleme? Aveti telefon, aveti mail, aveti sedinte cu parintii. Din toti cei 20+ de profesori care erau prezenti, multi dintre ei mi-au fost si mie profesori, ii cunosteam pe fiecare, cu bune, cu rele. I-am intrebat: considerati ca e ok? Batem elevi, ii umilim si apoi ne asteptam sa fie robotei cuminti? Sa nu refuleze?

      Trist e ca nici unul dintre ei nu a recunoscut ca exista o problema. A fost mai usor sa ramana la “noi suntem profesori, avem voie”.

      • Robin Molnar 18 decembrie 2015 la 15:42 - Raspunde

        Pfuai, m-am enervat doar citind de mi s-au umflat venele în gât ca la bivol! O_o

    • Robin Molnar 18 decembrie 2015 la 15:43 - Raspunde

      Exact ca la 1300 toamna.

  3. Viata Pozitiva 29 decembrie 2015 la 02:16 - Raspunde

    Vad ca ati selectat din multitudinea de informatii despre acest caz numai ceea ce v-a convenit ca sa va sustineti teoria formulata. Nu e corect nici fata de familia care trece prin aceasta situatia extrem de neplacuta, nici fata de cititorii dvs.
    Si cum se face ca nu realizati faptul ca barnevernetul (institutia de protectie a copilului norvegiana) a comis abuzuri emotionale asupra copiilor mai grave decat ale parintilor?

    • Robin Molnar 30 decembrie 2015 la 17:43 - Raspunde

      Am căutat informații din surse credibile. Aveți alte surse credibile? Sunt curios să le văd.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.