Despre respectul față de bătrâni, altfel

Să zicem doar că în ceea ce privește respectul față de bătrâni, eu sunt un pic mai reticent în exprimarea acestuia.

Adică n-am niciun fel de respect pentru înfăptuitorii socialismului care a ucis sau a exilat toate elitele țării. În fond, la ce țară ne-au lăsat nouă, mie mi-e clar că au făcut o treabă de mântuială, ca să nu spun mai rău.

Și mai este ceva.

Zilele trecute, într-o amiază, stăteam la coadă la un mic supermarket de cartier. În fața mea era o doamnă care-și luase nu știu ce, iar vânzătoarea a plecat până la un cântar din apropiere să-i cântărească marfa, iar în spatele meu era o altă doamnă.

Ei, cum s-a întors vânzătoarea cu marfa doamnei din fața mea, c-o sprinteneală demnă de o puștoaică sportivă, duduia din spate se bagă-n depășirea mea ca și cum eu nici n-aș fi existat, ca și cum aș fi fost un nimeni.

Sunt un tip elegant și -i permit omului să se facă de cacao până la capăt, așa că n-am intervenit pe loc, ci întâi am lăsat-o să-și plătească cele zece ouă pentru care se grăbea, dar înainte să plece i-am spus:

– Doamnă, să știți că am observat că v-ați băgat în fața mea. Să nu credeți că nu v-am văzut.
– [Mințind, doar a stat câteva secunde bune în spatele meu!] Vai, dar eu nici nu v-am văzut!
– Doamnă, am o sută de kilograme, eram în fața Dumneavoastră, erați în spatele meu, n-ați trecut prin mine, ci prin stânga mea…
– No, și vreți să vă aștept ca să vă plătiți Dumneavoastră cumpărăturile, sau ce?

Adevărul este că la așa o mojicie, spusă cu așa o dezinvoltură, m-am blocat:

– Nu e nevoie, puteți pleca, am vrut doar să știți.

No, astfel de bătrâni merită respect? De ce? Doar pentru că au reușit performanța de a ajunge la o anume etate? Doar pentru că au trecut prin mai multe etape de-ale vieții? De când respectul nu se mai bazează pe calitatea omului, ci pe etatea sa?

Nu cred că un astfel de om a trăit o viață întreagă cu demnitate și echilibru pentru a se tâmpi la bătrânețe, ci mai plauzibil mi se pare că astfel de elemente au fost niște năpârci nesimțite dintotdeauna, care acum cred că etatea le permite să-și manifeste în mod dezinvolt nesimțirea.

Din păcate, n-am fost pe fază și n-am apucat, despre noi tinerii, să-i spun că:

– Noi ducem țara-n spate, vrem respect.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.