Aseară, venind de la Festivitatea de Premiere a Concursului Spiritul Farmec, m-a prins ploaia. Nu era, din punctul meu nicio problemă, întrucât – toamnă fiind – port umbrelă.

Dar mă gândeam că civilizația noastră este ciudată, individualistă și, la o adică, nu poți să-i ceri unui anonim de pe stradă să te ia la el sub umbrelă, deși mergeți în aceeași direcție, nu se cade, nu se face așa ceva.

Ne-am pierdut solidaritatea în fața capriciilor naturii, ne-am pierdut dragostea și respectul față de oameni și, în ritmul acesta, nici natura nu ne va fi mai bună, pentru că ne-am îndepărtat de tot și toate.

Oare în ce fel de lume oamenii pot cere adăpost temporar pe stradă de la necunoscuți? Oare în ce fel de lume cineva cu umbrelă este abordat de cineva fără umbrelă, de sex opus – de exemplu, fără a se considera că avem de-a face cu avansuri sau interese ascunse? Oare cum ar arăta umanitatea în care doi necunoscuți pot merge sub aceeași umbrelă, atunci când plouă?