Gândiți, vă rog!

Am explicat odinioară de ce democrația noastră nu funcționează. În principiu, pentru că mulți aleși nu sunt, de fapt, aleși în mod democratic, ci sunt numiți pe listele de partid și vârâți în viața decizională a patriei prin votul pe liste.

Însă nu doar votul pe liste este o mare măgăreață nedemocratică, ce slăbește din manifestarea politică a poporului, ci și traseismul politic, pentru că un om votează un partid cu o listă de X membri, iar Y din ei se mută la un alt partid S, ceea ce face ca acei oameni să-și piardă votul pe care i l-au acordat unui partid.

Or, votul este însuși fundamentul democrației, iar prin pierderea reprezentării politice, așa cum a fost ea stabilită în urma unor alegeri democratice, se pierde însăși manifestarea democratică a acelora care au votat cu acel partid și cu membrii săi din care, iată, o parte au dezertat.

Nu mi se pare, deci, corect și nici tolerabil ca migrația politică să nu ducă la pierderea mandatului. Dacă parlamentarul X a fost ales în partidul Z și s-a mutat în partidul Q, pe cine mai reprezintă? Pe cei care au votat cu partidul Z în niciun caz, pentru că a plecat la alt partid, iar pe cei din partidul Q nu are legitimitatea să-i reprezinte, întrucât nu a fost ales democratic să-i reprezinte.

Cu alte cuvinte, parlamentarul X nu mai reprezintă pe nimeni altcineva decât interesul propriu, de orice natură ar fi el. Or, Parlamentul este instituția în care oamenii sunt reprezentați, în niciun caz nu ar trebui să mai tolerăm ca acesta să fie un spațiu în care interesele unor politicieni să fie reprezentate, pentru că interesele lor nu corespund în totalitate intereselor alegătorilor.

Se înțelege, deci, aritmetica simplă a democrației: nu ar trebui să deții o funcție publică de reprezentare, adică de membru al parlamentului, dacă nu-i reprezinți întocmai pe cei care te-au votat.

Concluzia, tristă, este că o parte dintre cetățeni nu mai trăiesc într-o democrație, pentru că nu mai sunt reprezentați, chestie pe care o numesc democrația noastră, a pulimii.

Democrația lor este, ca să vă dau un exemplu vizual, schimbarea culorii politice a unui colegiu electoral, în urma unei migrații, fără că alegătorii din acel colegiu electoral să-și fi schimbat alegerea politică.

Suprapunând cele două hărți, voința poporului cu voința politică, se vede clar unde suntem: suspendați între iluzia unei democrații și concretul unei cleptocrații.

Mai mult, furtul votului – prin migrație politică – este mai grav decât furtul din avutul cuiva, pentru că furtul prin migrația politică îți permite să furi cu legea-n mână, primul abuz în serviciu fiind acela că votezi legi în Senat și-n Camera Deputaților fără a mai reprezenta pe nimeni, ceea ce este ilegal și penal.

Gândiți, vă rog!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.