Aseară, prezent la o întâlnire dintre administrația locală și comunitatea online locală, am avut distinsa plăcere intelectuală de a schimba câteva idei cu un consilier personal al domnului Emil Boc.

Una dintre ideile enunțate de acesta – și au fost semnificativ de multe – este că în România se taxează munca, nu proprietatea, ceea ce implică un lucru grav: șmecherii care au n-au niciun interes să dea, așa că-și folosesc influența politică pentru a scăpa de taxare, astfel încât cei care muncesc sunt supra-taxați, iar cei care au sunt bine-mersi.

Practic, acesta este regimul iliescian: comuniștii securiști care au păstrat puterea după revoluție, au început un proces de agonisire accelerată și n-au avut interesul să fie taxați, așa că taxați erau cei ce munceau și produceau, cei ce se speteau, nu cei ce huzureau.

Și dacă Iliescu ar muri azi, moștenirea lui otrăvită va dăinui încă cel puțin un secol.