În două săptămâni, au ieșit la suprafață două cazuri de profesori care-și iubeau fizic și poate și spiritual elevele. Din sute sau mii, că doar nu ne imaginăm o țară semi-ideală în care oamenii să respecte prea tare legea și morala.

În mod normal, nu am nimic atunci când un profesor își iubește elevele, dacă acestea sunt majore. Adică dacă ele sunt de acord și nu le forțează nimeni, e treaba lor ce fac. Dacă divele respective pot trăi cu gândul că sunt unele dintr-un lung șir, și dacă profesorii respectivi pot trăi cu gândul că vor avea femei care le vor recunoaște autoritatea masculină doar pentru că le învață chestii, nu pentru că ar fi ei nu știu ce fel de masculi, de ce nu?

Vă rog, înainte să vă enervați întrebându-vă „dar cum am putut spune așa ceva?”, aș vrea să se înțeleagă că etica este o chestiune dinamică, puțin rigidă în timp dar, totuși, semi-flexibilă. Să fim serioși, doi adulți care doresc să facă amor nu sunt un pericol social, nici măcar atunci când unul dintre el îi este profesor celuilalt. Mai ales pentru că în orice fel de cuplu, fiecare învață de la celălalt, deci rolurile devin neclare.

Pe de altă parte, când un profesor face amor cu elevele lui minore, treaba stă mult mai altfel, pentru că vorbim despre un comportament pedofil și ilegal, conform legii care spune cam așa:

Un adult poate întreține relații sexuale cu un minor, numai dacă acesta a împlinit șaisprezece ani (mi se pare că acum a scăzut la cincisprezece, după noul Cod penal). Dar un tutore sau altă persoană care, prin fișa postului, are o poziție de autoritate (gen: profesori, medici) față de minor nu are voie să…

Deci nu avem un „sau” nicăieri, avem un „da, dar fără să fii…”, ceea ce mă face să mă întreb niște chestii. Ca de exemplu, oare profesorii care știau că sunt la limită, sau sub, nu s-au uitat pe internet să vadă ce zice legea? Sau nu le-a păsat? Sau au crezut că, asemenea altora, nu vor fi prinși?

Eu mă gândesc statistic: un profesor care lucrează cu o sută de fete tinere pe an, timp de douăzeci de ani, are șanse mari să se îndrăgostească sau să se simtă atras în mod irezistibil de o fată și să vrea să calce, măcar o dată, pe bec. E natural. De aceea suntem specia dominantă de pe pământ, fiindcă ne place să ne copulăm. Plus că piramida nevoilor ia în considerare întâi nevoile sexuale, apoi cele morale, ceea ce mă face să cred că oamenii ăștia pornesc, din start, cu un dezavantaj.

Dar:

• Profesorul de la liceul bucureștean Jean Monet, sau care o fi: Era tânăr iar ea era tânără și frumoasă. Legea naturii unu la unu, iar fapta s-a petrecut în camera lui. Ceea ce este un pic dubios, adică:
  • Ce căuta fata singură la un bărbat în cameră?
  • În fiecare noapte?
  • De ce l-a reclamat pentru o singură noapte, și nu pentru viol/ abuz repetat?
• Profesorul de pian din Sfântu Gheorghe: Cică le-a agresat sexual pe mai multe eleve, iar oamenii știau că-i cam fug ochii:
  • Ca părinte, ți-ai asuma riscul de a-ți trimite copila la un profesor despre care crezi că s-ar putea să o seducă?
  • Dacă toată lumea știa, de ce a tăcut, ca-n cazul bestialității de la Făgăraș?

Înțelegeți unde bat? La moralitate. Dacă toate părțile implicate în procesul de formare a copiilor au moralitatea unei flegme lipite de asfalt, la ce ne așteptăm să iasă bine? Dacă părinții nu-și educă copiii să fie cuviincioși, fie vor ajunge să devină adulți ce molestează minori, fie vor ajunge niște minori care să se lase molestați sexual de adulți cu poziții de autoritate în fața lor. Este atât de simplu.

Mai mult, după părerea mea, atunci când singurii cărora le pasă sunt cei plătiți să apere legea, în acest caz polițiștii, avem o problemă socială fundamentală dată de nepăsare, neimplicare și lipsa bunului simț, a bunei cuviințe. Și atunci mă întreb, în primul rând, oare, nu cumva, avem nevoie de o reformă socială și morală severă?