Nu mai rezist, mitingul PSD de la București a generat niște reacții deosebit de tâmpite. Pentru sănătatea mea mintală, trebuie să reacționez:

1. Cică este vina partidelor că nu știu să le vorbească acest oameni. Bun. Care ar fi limbajul acela? Cum îi vorbești cuiva neinteresat? Cum îi transmiți ceva cuiva care nu știe nici măcar cine este prim-ministrul? 

Întrebarea este atât de natură tehnică, precum și etică. Tehnic, dacă-ți cobori nivelul mesajului prea jos,acesta se deformează. Or, este etic să transmiți un mesaj deformat?

2. Cică noi i-am urî pe cei care au fost la miting, ceea ce este neadevărat. Este adevărat, în schimb, că le urâm stilul de viață, pentru că stilul lor de viață ne afectează direct și personal, acasă, la bloc, în comunitate și la nivel de societate. De exemplu, minoritățile sexuale chiar nu ne afectează cu nimic, ni la buzunar, nici la confortul social. În schimb, ăștialalți…

3. Cică partidele nu li s-au adresat. Asta nu doar că nu este reală, dar este chiar mai complicată decât pare, în sensul în care singurele canale funcționale de comunicare cu acest public sunt cele administrativ-teritoriale, administrate politic de PSD, și nimic altceva nu funcționează, nici presa, nici internetul, nici reclamele de la televizor, întrucât aceștia prezintă aversiune față de canalele de informare tradiționale.

De unde știu asta? Pentru că am făcut guerilla marketing politic pe Facebook și i-am targetat. La texte cu mai mult de 20 de cuvinte deja nici nu mai reacționează, că sunt prea multe litere.

4. Faptul că ei au făcut mizerie este irelevant, întrucât sunt murdare lacurile și pădurile țării. Corect? Nu, fals, pentru că aici nu vorbim la modul abstract, ci concret: niște oameni aduși de un anume partid au făcut o anumită chestie. Acesta este concretul, care spune multe atât despre oamenii aduși cât și despre partidul care i-a adus. Mitingul PSD de la București a fost organizat de PSD și ALDE cu oameni de-ai lor din teritoriu. Concret. 

5. Cumva, societatea este de vină că ei sunt așa cum sunt. Ceea ce este fals, nu pentru că spun eu, ci pentru că în orice societate, oricât de dezvoltată, 10% din populație nu se integrează/ nu ține pasul/ trăiește în sărăcie. Minim 10%. Or, aproximativ astea-s voturile PSD + cele ale membrilor de partid. 10% + 8%. Practic, din punct de vedere social, majoritatea voturilor  cetățenilor care ies din sfera sărăciei patologice (nu știu cum să numesc pătura de oameni de 10% care constituie eșecul societății) nu au fost către PSD. Totuși, voturile nu se numără așa, deși poate aceasta ar fi o bază științifică de reformă politică.

Revenind, nivelul de participare democratică la nivelul societății este atât de mic, încât acum nu mai votează decât elitele sau eșecurile, cu doar foarte puțină pătură de mijloc. Practic, mai votează doar cei care fie au cel mai mult de câștigat, fie cel mai mult de pierdut. Atât. Iar aceasta nu este o formă de democrație.

Deci nu, soluția nu este să ne concentrăm pe cei 10%, îmi pare rău s-o spun. Cei 10% există acum, vor exista și peste 100 sau 1000 de ani, iar ideile la care aceștia rezonează sunt în general anti-sociale (să se ia de la alții și să ni se dea nouă, statul să ne ordone tuturor ce să facem, dacă eu sunt sărac și tu trebuie să fii sărac). Când societatea ți-este ostilă, cumva devii ostil față de societate. Aici nu vorbesc despre motivele pentru care societatea este ostilă, s-ar putea să nici nu fie, dar cu siguranță că este percepută așa. Revenind.

Soluția este să ne concentrăm pe cei care nu merg la vot, care preferă să fie surzi la mesajul politic, iar aici nu poți lucra decât practic, printr-o administrație locală care să facă și să dreagă, care să restaureze încrederea în partidele politice.

Practic, am ajuns în situația aceasta întrucât principalilor actori politici le convine această stare de fapt și au lucrat activ la asta, și vor lucra activ la asta în continuare.

Revenind, în final la subiect, cumva societatea ar trebui să se simtă și să facă mai mult pentru acești oameni? Da. Sub ce formă? Poate părea radical, dar cred că avem nevoie de un model realist de societate locală de tip falanster, în care oamenii să se poată duce să-și împlinească menirea, lucrând într-o comunitate care să aibă reguli care să le fie mai prielnice lor, de exemplu să vină cineva să le zică ce să facă, în fiecare zi.

Poate părea utopic, dar trebuie gândit un mecanism care să înlocuiască inițiativa particulară cu inițiativa comunitară, astfel încât oamenilor lipsiți de inițiativă particulară să le fie oferit suport, prin intermediul inițiativei comunitare. Bine, ideea ar trebui rafinată, dar ar putea constitui un punct de pornire. La o adică, nu putem schimba societatea astfel încât să-i corespundă acestei minorități, dar putem construi o societate suficient de flexibilă încât să permită și așa ceva, dar fără abuzuri, adică fără a-i obliga pe oameni să se înscrie într-unul, dacă nu vor.

Dar să nu ne îndepărtăm de subiect, cred că este important să nu ne mulăm societatea pe nevoile celor 10%, ci să construim o societate suficient de flexibilă încât să acomodeze și nevoile acestor oameni.

Restul, firește, este demagogie. Cum este mitingul PSD de la București, nu o soluție, ci o arătare dubioasă.