N-am vorbit deloc despre Dosarul Transferurilor, nu mi s-a părut atunci că povestea s-ar fi terminat, am avut dreptate, dar acum poate ar trebui să o fac, întrucât mă irită foarte mult idioții care le cer hoților acelora grațierea din motive de simpatie, popularitate și orice altă mizerie care se poate inventa.

Prejudiciul estimat, din câte am înțeles, se ridică la șapte milioane și jumătate de euro. Știți ce înseamnă asta, din punct de vedere uman? Imens…

În România oamenii mor pentru că n-au bani de tratament, comunitatea n-are bani de tratament, statul n-are bani de tratament și, de multe ori, mori pentru că n-ai 30,000 de euro de dat pe tratament – sau chiar mai puțin, că unii au murit pentru că n-au avut nici măcar bani de-o aspirină. Și sunt multe, multe asemenea cazuri și au fost și mai multe în perioada în care evazioniștii au operat.

Bun, pe cine au salvat ei, din banii ăștia? Pe nimeni, i-au ținut pentru ei. Soți, soții, frați, surori, nepoți, bunici, copii, tineri, bătrâni, adulți cu obligații au murit pentru că nimeni nu avea bani să le salveze viața, iar cei care au avut bani, n-au dat.

Și-acum vin șmecherii care înduioșează proștii și ne cer să-i grațiem pe ăștia care, iată, n-au dat în cap, n-au omorât pe nimeni, doar au furat șapte milioane și jumătate de euro, bani cu care ar fi putut fi salvați de la moarte între o sută și peste două mii de români grav bolnavi.

N-au dat în cap? Ba da, dar n-au folosit paloșul, ci punga!

L.E. Din fericire, nu toți și-au pierdut mințile!