16 Comentarii

  1. Claudia 08 martie 2014 la 08:26 - Raspunde

    Chit ca jaful s-a comis deja, e bine macar de stiut. Poate bagam ceva la cap pentru viitor. Sau… nu? 🙁

  2. Atti 08 martie 2014 la 13:09 - Raspunde

    Cel putin despre 3 dintre intreprinderile listate, doua din ele in Cluj si una in Sibiu, iti pot spune clar: NU AU FOST NICIODATA PROFITABILE. Nici inainte de ’89, nici dupa.

    Banuiesc ca situatia se repeta la majoritatea din cele listate. E o realitate trista, economia la comanda politica niciodata nu a fost competitiva. Simplul fapt ca exportau, ca aveau in schema de angajare N+1 oameni chiar nu inseamna nimic intr-o economie reala. Exportau in Comecon, in tarile arabe sau in occident la sub pretul pietei – orice, doar sa intre valuta in tara.

    Exemplu: societatea X, mare brand national (daca esti curios de nume si date exacte, intreaba). O istorie neintrerupta de 100+ ani de existenta si productie. Mii de oameni, export fara numar si asa mai departe. Un mamut dupa care nostalgicii ofteaza “vai Dom’le ce industrie am avut si tot s-a furat / distrus / vandut la straini / insert criptocommunist crap here”. Ei bine, aceasta societate a fost profitabila in totalul existentei ei 16 ani. Adica 9 ani de razboaie mondiale, plus perioada de reconstructie. Dupa aia? In minus cu mult. Foarte mult, in fiecare an, timp de zeci de ani. Asa ca in formatul in care lucrau, zau daca imi pare rau ca s-au distrus. De salvat oricum nu prea aveai ce salva. Ineficiente ca si utilaje, ineficiente ca si personal, ineficiente ca si concept.

    Exemplu 2 funny: Sa vezi ce mica e lumea. La un moment dat, un membru de familie, preot de felul lui, reuseste sa adune bani pentru clopot la beserica din sat. Foarte bine! Pe vremea aia, daca aveai fonduri de investitii, era o intreaga procedura prin care treceai sa poti cumpara pe banii comunitatii o chestie. Practic dupa ce declarai intentia, banii se depuneau in CEC de unde se rezolva treaba. Unchiu preotu’ era tare happy: o sa aiba clopot – credea el.

    Dar sa vezi tu, ca in acelasi timp exista o intreprindere la care director era nenea R.V. pe care am ajuns sa il respect si sa il cunosc (mi-a dat o tona de informatii despre perioada respectiva, cu date concrete, din perspectiva unui om care era in pozitia de a stii ce absurd era tot procesul). Ei bine, aceasta intreprindere cu un an inainte a primit drept plan cresterea productiei cu 75%. Zis si facut! Dar vezi tu, la nimeni nu ii trebuia surplusul. Suna nenea R.V. la Partid, disperat: ce ma fac cu toate utilajele astea, ca nu mai incap in curte! Partidul, laudat sa fie numele Lui, rezolva in felul urmator: cine are declarat fond de investitii? X, Y, Z? Zaaapp, decidem ca ei au nevoie de sculele respective de la fabrica lui R.V.

    Si uite, asa s-a ajuns in situatia in care in anul de gratie 1988, preotul care s-a chinuit ani de zile sa adune bani pentru clopot, s-a pomenit cu o masina unealta de rectificat in curte. Care pana la urma a ajuns sa fie returnata la fabrica – in 1991.

    Exemplu 3 personal: draga Robin, eu sunt motociclist. Si inginer de meserie. Deci pot aprecia o chestie bine construita la justa ei valoare. Si cand aud dinozaurii si descendentii lor ca plang dupa mandra noastra industrie, imi vine sa le pun in fata Mobra si o Honda CB750. Absolut contemporane ca si productie. Cand noi eram mega-excitati de Mobra, Hoinar si alte cacaturi, altii construiau motoare care si acum merg perfect. Stiu ca am unul.

    Deci dragi tovarasi si prieteni: dupa ce plangem de fapt? Ca e la moda? Ei, ne maturizam si noi odata?

    • Robin Molnar 13 martie 2014 la 20:19 - Raspunde

      De acord. Total de acord.

      Ba chiar plusez: când mândria tehnici românești era televizorul alb-negru Diamant 253, cu șase integrate, lumea spălată se uita la televiziune prin satelit.

  3. Mihai 08 martie 2014 la 19:33 - Raspunde

    Si inca nu s-a furat tot. Sa avem rabdare ca asta nu e tot.

  4. Xtall 08 martie 2014 la 20:24 - Raspunde

    Ar fi fost interesant si niste poze, la prima vedere par doar niste cifre, nu realizezi marimea dezastrului sau cate locuri de munca s-au pierdut din cauza jafului. E o cifra enorma.

    • Robin Molnar 13 martie 2014 la 20:17 - Raspunde

      Uite ce-a mai rămas din Călan. Între timp, s-a mai furat. Numai că acest combinat era prea mic ca să mai apară în listă.

      • Xtall 13 martie 2014 la 22:19 - Raspunde

        La noi o fost o chestie ca erau toate legate intre ele, una producea pentru alta și tot asa, iar când a fost sa cada, a fost destul sa cada una și au căzut toate dupa ea. Dar au fost si independente (ca sa le spun asa), care nu depindeau de altele din țară, si unde nu era cazul sa pice, dar tot au picat (din interese).
        Nu s-a menținut sistemul care lega produsele/producția, prin alte parți e un fel de protecție ptr industria, mersul tarii.
        Acum ar fi culmea culmilor sa zică ca trebuie făcute investiții pe la astea (ca pe aici (ma și distrează) se tot bate toba pe niște chestii pe care le-au falimentat și distrus, dar vor sa facă acum altele identice dar cu niște costuri de sta pisica în coada.)

  5. mircea 15 iulie 2014 la 11:41 - Raspunde

    Din pacate adevarul este undeva la mijloc.
    A spune ca toate investitiile facute in perioada 1950-1989 erau falimentare ineficiente necompetitive un morman de fiare vechi mi se pare o exagerare. Pana una alta din aceste investitii au stors banii toate gastile de hoti care s-au perindat la putere. Consumam cutrent de la hidrocentralele, termocentralele si centrala atomoelectrica construite atunci. Locuim in proportie de 90% in blocurile construite atunci si care au eliminat mahalalele saracacioase cu cocioabe sordide si strazi desfundate din ”Micul Paris”. Dintr-o tara de tarani desculti semianalfabeti s-a ajuns la 50% populatie urbana cu multi intelectuali si meseriasi de clasa ce operau cu utilaje si mai vechi dar si cu comanda program pe care s-a gasit cine sa le cumpere. Consumam si exportam otelul din otelariile construite atunci. La Craiova si Pitesti s-au perindat noi investitori in constructia de automobile pornind de la baza materiala si cu specialistii existenti dupa revolutie si nu le-a fost rau. Multe fabrici de industrie usoara si grea, de utilaje, tractoare, camioane, autobuze puteau fi eficientizate daca dupa revolutie ar fi existat un management performant(privat) dar pentru functionarii statului a fost mai interesant sa le vanda pe nimic(cu spaga) spre distrugere pentru speculatii imobiliare. Desigur ca dupa 1989 multe alte fabrici au ramas fara pietele de desfacere a produselor in fostele tari socialiste si in Romania unde brusc investitiile s-au redus la zero si s-a trecut la dezindustrializare masiva. Cresterea nu s-a mai realizat decat prin consum pe datorie pe baza imprumuturilor externe ce ne vor inrobi zeci de ani. Somaj, emigrare, saracirea populatiei, distrugerea clasei de mijloc care abea se forma, miliarde de euro furate din banul public dar care nu se reantorc in economia reala(investitii) ci se duc in conturi si proprietati din strainatate sau pe obiecte de lux de asemenea produse in strainatate. Resursele naturale cedate capitalului strain care in mare parte isi repatriaza profiturile. Ajungem treptat la situatia interbelica de colonie atat de criticata de publicatiile si intelectualii acelei perioade si de care am incercat zeci de ani sa scapam. Cand in sfarsit am avut o sansa istorica sa facem un salt inainte dupa 1989 am facut un salt inapoi si mai avem de cazut inca. Discutia este mult mai lunga oricum.

    • Robin Molnar 15 iulie 2014 la 12:33 - Raspunde

      Majoritatea s-au îmbogățit vânzând fabricile la fier vechi, nu exploatându-le.

      • Atti 15 iulie 2014 la 18:14 - Raspunde

        Aha, chiar am un client care se ocupa de asa ceva. M-a plimbat si pe mine la cateva din aceste foste mandrii ale economiei – unele dintre ele chiar bine conservate, cu majoritatea utilajelor intr-o bucata, fabrici care se pot reanima cu vointa si investitie.

        Eu am ajuns la aceste obiective cu scopul de a realiza diverse proiecte de cablaj, supraveghere video, samd. Vazand camioanele de la REMAT, am pus intrebarea: nenea, de ce distrugem cu asa spor?

        Raspunsul a fost unul simplu, logic financiar, chiar daca greu de digerat din punct de vedere subiectiv:

        1. Sunt tehnologia anilor 60, imi consuma pana in 2 MW curent zilnic.

        2. Automatizare minimala sau deloc, deci imi cresc enorm costurile de forta de munca.

        3. Utilajele moderne cu aceeasi destinatie imi consuma doar 30% energie fata de cele existente, cu 20% necesar forta de munca fata de original si aproximativ 30% mai putine pierderi din materia bruta.

        L-am intrebat: ok, arunci la gunoi, dar iei altele? Raspunsul a fost: daca nu ma omoara Statul Roman intre timp, da. Daca ma f*te ca pana acum, nu.

        4. Forta de munca specializata lipseste: majoritatea sunt deja pensionari, capsunari iar generatia noua nu exista – acum toti sunt studenti, dar nu gasesti un lacatus sau un bobinator nici sa il cauti cu obiectivul macro.

        Stii, bunicul a fost electrician la Carbochim, ca si copil mai tot timpul eram ori in fabrica aia, ori la mama la Trustul de Constructii, dat in grija unui sofer de incredere pe un Kraz imens. Am crescut intre ditai utilaje de tot felul si pe santiere patriei – iti dai seama ca am o doza de nostalgie subiectiva catre ele. Dar in acelasi timp, realizez cat de falsa era toata chestia. Indiferent cat de greu ne este acum, unele chestii chiar nu isi mai au rostul decat la fier vechi. Cam ca si cu Siemens-ul P3/500mhz pe care l-am pensionat vinerea trecuta. Functionala, nici o problema, nici un condensator umflat pe placa, sursa beton, carcasa mica, eleganta, super silentios – dar la ce bun in anul de gratie 2014?

        • Robin Molnar 30 iulie 2014 la 10:01 - Raspunde

          Așa este, știu de pe vremea când lucram și eu la uzină.

          Vizavi de P3, poți să mi-l donezi mie pentru muzeu.

          • Atti 30 iulie 2014 la 11:12 -

            Daca il doresti, il primesti. Il aduc la atelier saptamana asta sa il curat, dau de veste cand poti veni dupa el.

          • Robin Molnar 30 iulie 2014 la 11:16 -

            Perfect. Mulțumesc frumos!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.