Parlamentul a respins, pe motive de prea-dus la biserică cu limuzina, parteneriatul civil. Și aș vrea să vă spun o chestie: parteneriatul civil nu reglementează relațiile sexuale homo-sexuale, trans-sexuale, bi-sexuale și meteo-sexuale. Din contră, acesta reglementează niște aspecte mult mai plicticoase, precum moșteniri sau, în cazurile medicale, dreptul de a deconecta pe cineva de la aparate.

În România, la nivel pur teoretic, partenerii își pot face testamentul și pot să-și lase moșteniri. Doar că, vedeți Dumneavoastră, chiar și testamentul poate fi atacat în instanță, deci acesta nu oferă chiar nicio garanție.

Apoi, după cum spuneam, unul dintre partenerii civili poate fi decedat, dar încă conectat la aparate. Conform legii, numai rudele recunoscute legal au dreptul de a decide, ceea ce este cam aiurea, că partenerul civil știe ce și-ar dori defunctul partener, nu frații, părinții sau surorile.

Dar chestiunea este cu mult mai profundă și merge chiar și mai departe. Să zicem că partenerul civil defunct are organe viabile care pot fi recoltate. Conform legii, doar rudele recunoscute legal pot decide dacă defunctului i se recoltează – sau nu – organe. Cum ar veni, nu decide partenerul civil cu care partenerul defunct și-a trăit viața și căruia acesta i-a fost conferit dreptul moral de decizie, cin altcineva decide.

Nu intenționez să o mai lălăi cu alte exemple și mai și, ci vreau doar să spun că, din punct de vedere logic, nu există niciun motiv pentru care minorităților sexuale din România li se interzic cele mai elementare drepturi civile.

Or, pe minte tocmai lipsa asta de logică mă scoate din sărite.