Cătălin Teniță, pe Facebook, vizavi de parteneriatul civil, o spune foarte bine:

Uite o chestie care ar trebui sa starneasca furia. Si totusi nu va fi bagata deloc in seama. Va fi taxata ca alta parascovenie a deputatului ala cu coada.

In tara asta sunt 800.000 de persoane care convietuiesc in relatii de lunga durata care nu sunt casatorii. Marea majoritate heterosexuali, evident. (Fireste, asta nu e vreun soi de judecata morala – e doar o subliniere a faptului ca aceasta chestiune priveste in egala masura si persoanele hetero si homosexuale)

La Senat proiectul recunoasterii legale a parteneriatelor civile a fost respins in cvasiunanimitate. La fel de retrograzi si cei de la PSD (care in teorie ar trebui sa reprezinte stanga progresista) si cei de la PNL (care in teorie ar trebuie sa promoveze libertatile).

Apararile sunt hilare: „Ideea de familie s-a concretizat în forma unei căsătorii înregistrată pe noţiunea procreerii. Ideea unui parteneriat civil care să semene cu o căsătorie mi se pare nepotrivită.” Cu alte cuvinte, cine nu vrea sa faca copii sa lase naibii gargara, cine vrea sa faca sa execute o casatorie, for fuck sake.

„Biserica Ortodoxă este împotriva acestei iniţiative, care legiferează concubinajul. Noi susţinem familia tradiţională” – Intrebarea e de ce biserica trebuie sa aiba o pozitie intr-un proiect de lege?

Din punctul meu de vedere respingerea a fost facuta in primul rand pentru a evita acordarea unui statut juridic relatiilor intre persoanele de acelasi sex. A fost a treia respingere a reglementarii parteneriatului civil, nu prima!

Si din punctul meu de vedere, noi suntem idiotii.

In astfel de cazuri ar trebui sa existe proteste foarte serioase. Toate schimbarile sociale pornesc de la o presiune sociala. Or daca noi stam ca vacile si nu facem nimic, nu e de mirare ca domnii parlamentari decid cum li se pare lor mai bine, mai ales acum in perioada electorala.

Așa cum bine evidențiază și Tudor Galoș, tot pe Facebook, această a treia respingere a igienei relațiilor inter-umane de lungă durată este izvorâtă dintr-un Ev Mediu Retrograd în care politicienii, în cârdășie cu BOR, ne târăsc:

A fost respins și proiectul parteneriatului civil între persoanele de același sex. Din motive de ev mediu, bineînțeles. PNL și PSD, aceeași mizerie… Familia este bazată pe procreere nu pe iubire, conform unui urangutan din Parlament. Dacă nu faci copii faci familie degeaba, nu contează iubirea (de aici și violența în familie) ci să puiezi mult, să devii mamă eroină. Precum a trasat și Traian Băsescu sarcină femeilor române, să puieze în draci că își ratează targetu.

Ce face statul pentru familie? NIMIC, MĂ, NIMIC! Nici comuniștii tâlhari din PSD, nici neocomuniștii tâlhari din PNL vreme de 27 de ani nu au făcut absolut nimic pentru familii. Nici educație, nici sănătate, nici susținere, absolut nimic. A, ore de educație sexuală? Vai dar cum, să băgăm pe gât elevilor educație religioasă să înțeleagă că Dumnezeu urăște pe homosexuali, pe bisexuali, pe oricine nu se raliază unor cărți scrise de oameni în Evul Mediu. Căci în aroganța sa extremă omul crede că are dreptul să decidă ce îi place și ce nu îi place lui Dumnezeu. Primitivi ce sunteți!

Sper că dacă se face referendumul și tot se schimbă constituția să se ia în calcul și reducerea numărului de parlamentari, LUCRU PE CARE DEJA L-AM VOTAT CU TOȚII!

Totuși, am și eu câte ceva de adăugat, dacă îmi permiteți, din perspectiva unuia dintre cei 800,000 de oameni care trăiesc în concubinaj și care ar fi avut nevoie să beneficieze de parteneriatul civil:

1. Partenera mea de concubinaj este singura, în afară de mine, desigur, care poate decide în anumite chestiuni, pentru că doar ea are uneltele necesare – din punct de vedere moral, etic și informațional – pentru aceasta. Ea știe sigur dacă mi-aș dori să fiu decuplat de la aparate și când, dacă sunt de acord cu donarea organelor etc. În prezent, legea nu-i oferă dreptul de a-și exercita obligația morală asumată prin parteneriatul civil în care trăim.
2. Care este statutul bunurilor comune, în condițiile în care nu suntem căsătoriți, iar parteneriatul civil, o formă de civilizație familială, nu există?
3. Care este statutul copiilor rezultați dintr-un parteneriat civil? Pentru că acum balanța drepturilor și obligațiilor pare cam inegală.
4. În prezent nu am opțiunea de a co-asigura partenera mea. La căsătoriți se poate, la noi, restul, nu. Statul, mă întreb, nu vrea bani?

Vă rog să nu-mi spuneți că dacă vreau mai puține probleme ar trebui să mă căsătoresc, pentru că este o inepție, întrucât căsătoria nu ar trebui să fie motivată de obținerea unor drepturi, ci de ceva la fel de sacru, la fel de uman, la fel de intim, dar ușor diferit.

În condițiile în care numărul divorțurilor este în creștere, căsătoria devine – din ce în ce mai mult – o abordare învechită. Iar pentru 800,000 de oameni, căsătoria nu este o opțiune. După ce că nu au această opțiune, le interzicem și alte drepturi care, altfel, le-ar fi fost oferite prin parteneriatul civil? Unde este etica? Unde este respectul față de om și față de deciziile sale?

Nu înțeleg ce este de neînțeles.