Citisem la un moment dat, într-un prestigios jurnal medical american, o relativ nouă teorie despre pedofilie, și anume că pedofilia este o boală psihică manifestată prin aceea că sexualitatea bolnavului nu evoluează odată cu înaintarea în adolescență, ci rămâne blocată la un anumit nivel.

Astfel, dacă sexualitatea unui bolnav rămâne la un nivel foarte jos, acesta va fi atras de copii foarte tineri, care încă nu manifestă caractere sexuale specifice, spunea teoria.

În principiu, pentru că îmi doresc să am copii și pentru că sunt unchi și-mi doresc nepoatele în siguranță, respectiv pentru că-mi doresc ca toți copiii să fie în siguranță, cred că ar trebui avut în vedere faptul că pedofilia este o boală psihică și să acționăm ca atare, pentru a reduce riscul la care ne sunt supuși copiii.

Nu știu ce se poate face în materie de prevenire a bolilor psihice, nu știu ce se poate face în materie de tratament al acestei boli psihice, cert este că doar confirmarea ei ca infracțiune nu rezolvă problema, ci chiar riscă să o agraveze, pentru că mută accentul de la prevenție la pedeapsă, tratând efectul, nu cauza.

Paradoxal, cred că dezincriminarea penală – dar incriminarea medicală – este soluția pentru a crește siguranța copiilor noștri, pentru că și în alte cazuri de apucături, precum consumul de droguri și dependența de alcool, dezincriminarea penală prin incriminarea medicală a dus la ameliorarea situației. Poate și acesta ar fi un caz de succes, nu știu.

Totuși, cred că ar trebui și am putea să facem ori mai mult, ori mai altfel, pentru sănătatea și siguranța copiilor noștri.

Greșesc?

P.S. La noi, bolnavii psihic nu prea primesc sprijin, din păcate.

P.P.S. Era să fiu și eu victima unui pedofil.