Protestez!

Protestez prin #blackprotest împotriva condiției femeii coborâtă la rang de puitoare în #Polonia și #Irlanda.

Protestez alături de milioane de bărbați și femei din aceste țări, în care avortul este nu doar interzis, ci și pasibil cu închisoarea.

Protestez, pentru că un așa-zis bine general al societății ni se spune că ar fi posibil indiferent de dimensiunea răului făcut individului, ceea ce este o aberație de aceeași talie cu holocaustul, justificată la fel: chiar dacă unii vor suferi groaznic, noi zicem că ne va fi bine. Și amintiți-vă cât de rău ne-a fost!

Protestez. Drepturile europene ale femeii îl includ și pe acela de a dispune de propriul corp pentru că „nevastă-mea nu aparține întregului popor”, pentru că în numele unei etici diluate se aplică niște reguli ridicole, complet lipsite de etică, de uman, de decență și de tot ceea ce ar trebui să ne unească în gloata asta nebună numită „oameni”.

Protestez, pentru că cei care se opun avortului nu se opun și abandonului copiilor în orfelinate. Protestez pentru că refuz să trăiesc cu ei în ipocrizia socială a orfelinatelor pline și a minților goale.

După interzicerea avorturilor în România, 18,000 de femei au murit din cauză că n-au avut acces la servicii medicale corespunzătoare.

Mulți dintre copiii născuți cu forța au ajuns în orfelinatele groazei din România, celebre în anii 1990, când eram de rușinea umanității, iar faptul că o mamă naște un copil, nu implică neapărat că acel copil va avea o mamă, că va avea parte de iubire și căldură maternă, la fel cum faptul că știi a scrie și a citi nu te face cărturar.

A nu implică B. Interzicerea nu implică familie, dar interzicerea implică moarte și suferință. Or, parcă avem îndeajuns de multe din-astea și nu ne mai trebuie.

#blackprotest #ireland #poland #polska