Sarmale din salam
De curând, fâțâindu-ne cu mașina, am avut parte de o experiență radiofonică plăcută alături de Europa FM, ascultând cu sufletul la gură o emisiune despre revelionul comunist.
Știu că pe vremea comuniștilor a fost rău, am prins o parte din vremurile acelea, dar – cumva – mi-a scăpat paradigma asta cu sarmale făcute din salam. E simplu, pentru că nu se găsea carne tocată, oamenii făceau sarmale din salam sau din parizer.
Oribil.
De alte lucruri gen tartine în loc de fripturi nu are sens să mă leg, mi se pare că apoteoza culinară a comunismului este fix asta a sarmalelor improvizate din mezeluri.
Să nu uităm…
Pfuai colegu, aia era inca arta culinara.
Stiu si acum. Mergeam cu mama sa stam la rand de pe la 6 dimineata, ca umbla vorba de marfa pe la Gostat. La Hermes nici nu avea rost, acolo era doar pe pile.
Era zapada pana la genunchi, daca nu mai mare, stiu ca am inghetat crunt in ziua aia. Oricum, a meritat! Am putut sa gasim 3 rude de salam, inca din ala bun, Salam Bucuresti si o juma de ruda de parizer. Domnie curata, ce mai.
Sa vezi acasa calcule si modificari de reteta. De undeva au mai aparut si doua conserve de carne chinezesti, consiliul familiei a decis ca salvam parizerul pentru snitele si punem conservele de carne cu mult orez in sarmale. Am gasit si o bucata mica de slana afumata, a intrat si aia.
Vai ce buna a fost.
Uite aici salam: http://opencube.ro/fs.mp4