Scrisoare deschisă către Andrei Năstase
Dragă Andrei,
Îmi permiți, te rog, să-ți spun pe nume? Suntem, dacă vrei, prieteni, prin prisma cunoscuților noștri, mai ales prin prisma faptului că amândoi îl cunoaștem pe tatăl tău.
De dragul prieteniei noastre, dragă Andrei, aș vrea să-ți spun că tatăl tău mi-a lăsat o impresie puternică, atunci când ne-am întâlnit, și sunt aproape treisprezece ani de atunci – ce cifră fatidică! – la inaugurarea modernizatei hale agro-alimentare din Petroșani.
Cumva, dragă Andrei, Adrian – Adiță, cum îl alintăm noi – mi-era apropiat din motive politice, căci tocmai ce demisionasem din Tineretul Social Democrat – Filiala Petroșani din cauza unui anume Haralambie Vochițoiu, actualmente parlamentar PPDD, dar divaghez.
Mi-amintesc de Adrian că este un om înalt, impunător, aproape maiestuos, cu spatele drept și cu prestanța unui sfinx, cu mâinile mari și calde și cu vocea fermă, dar cu ochi atât de înșelători…
Dragă Andrei,
Îți înțeleg perfect drama. Nu se poate ca un om atât de bun cu tine și cu cei din jur, atât de plin de fapte de caritate și c-un bagaj cultural imens, nu se poate ca o personalitate enciclopedică să fie – așa cum susține instanța – un monstru! Nu este în regulă așa ceva, așa aș simți și eu, dacă aș fi fost ferit de faptele și acțiunile lui Adrian.
Dragă Andrei,
Îți înțeleg perfect frustrarea. Și știu că unii te acuză cum că ai fi semi-analfabet, te iau la mișto sau te privesc cu empatia cu care privești un retardat. Dar, dragă Andrei, eu știu prin ce ai trecut și te înțeleg perfect, căci este greu să trăiești în umbra personalități titanice a lui Adrian, la fel cum este greu să-ți faci o cultură generală corespunzătoare familiei tale, mai ales când tot felul de “prieteni” te sustrag de la lectură pentru o bere sau o pizza pe care, tot tu, ai s-o plătești.
De fete nici nu mai spun, dragă Andrei, că te vânează de parcă ai fi un mistreț la Balc, sau ceva, și-ți simt fireasca-ți sfâșiere că, deși înconjurat de femei, te simți tot singur, căci toate te vor, dar niciuna nu te iubește îndeajuns încât să deveniți, doar voi doi, ai voștri.
Dragă Andrei,
Îți scriu, deci, din perspectiva unui prieten pe care nu l-ai avut niciodată, total dezinteresat față de socio-politic, dar interesat uman, vei vedea la final de ce.
Dragă Andrei,
Eu n-am chiulit de la lectură, n-am avut bani de bere sau de pizza, așa că nu prea am fost sunat să ieșim, iar cu femeile nici n-are rost să detaliez.
Dragă Andrei,
Eu sunt prietenul tău și-ți spun că până și monștrii pot să se comporte frumos cu familiile lor, că sub masca zâmbindă din plumb se ascunde putregaiul și că până și criminalii în serie au familii care-i iubesc.
Dragă Andrei,
Iubirea față de familie, atunci când este sinceră, nu ține de cont de aspectele care fac un monstru dintr-un om.
Și, dragă Andrei,
Tatăl tău este un monstru, un monstru pe care l-am cunoscut personal, într-o vară, cu care am dat mâna și al cărui after shave mi-a rămas în memorie cum scrijelești un nume pe scoarța unui copac.
Dragă Andrei,
Poate că nu tatăl tău a pus la cale mecanismul PSD-ist prin care, în anii de început ai mileniului celui al treilea, economia intra în blocaje artificiale pentru că patronii uzinelor depuneau la bancă banii de salarii, la termen de 30 de zile, pentru a cotiza la partid în schimbul obținerii măcar a autorizațiilor de funcționare.
Vezi tu, Andrei (?),
Banii aceia erau luați de la gura unor coate-goale ca mine și de la familiile lor și tatăl tău, ca simbol, ca prim ministru, părea a fi pâlnia spre care acești bani curgeau, după ce – în prealabil – erau drămuiți de către politicienii locali, de către politicienii județeni, de către funcționarii superiori de prin ministere și, în final, de către membri ai guvernului sau parlamentari obscuri.
Dragă Andrei,
Adrian a avut mai multă grijă de familia sa, decât de noi, poporul său. Și l-am condamnat pentru asta. Adică, asta îl face un monstru, oricât de mult te-ar durea să citești asta. Adică, Adrian a luat niște bani, imediat n-o să mai știm nici noi câți și de la cine, ca să-și facă treaba într-un mod care ne-a văduvit de și așa puținii noștri bani.
Apoi, dragă Andrei,
Dana, doamna Dana, mama ta, a fost și ea condamnată. Pentru că acționat corect, așa cum ar face orice soție și mamă credincioasă, fiind alături de cei dragi atât la bine, cât și la rău, atât în legal cât și în penal? Așa s-ar spune, nu-i așa? Dar oare, nu cumva, și distinsa și scumpa ta mamă, din persuasiunea iubirii, a devenit un monstru? Adică e logic, nu ți se pare (?), ca doi oameni care au trăit împreună atâta timp să reflecte, în aceeași oglindă, același bine și același rău?
Poate – și este doar o ipoteză, dragă Andrei – mama ta, Dana, este binele din răul lui Adrian, și invers, ca un fel de yin și yang care se completează pentru a forma un tot unitar, un bine-rău, un dulce-amar așa cum, iată, a devenit viața ta?
Dragă Andrei,
Răul făcut, în ciuda înfăptuirii actului justiției, nu poate fi înturnat, iar suferința unui om nu poate stinge suferința și deznădejdea unui popor.
Dragă Andrei,
Mă iau cu vorba, dar eu, Robin, vreau să te întreb ceva:
– Andrei, vei călca și tu pe urmele părinților tăi?
draga robin, desi apreciez dezinvoltura penei tale ( deh, in ciuda faptului ca-mi reprosezi carente ale eruditiei, ador paradigmele si metaforele ), intr-adevar, tatal meu trece prin momente dificile. Insa, un titan trebuie sa cunoasca si teluricul, pentru o experienta exhaustiva a actului de-a trai, e imperativ sa parcurgi si furci caudine. Draga robin, iarta-mi adresarea caustica sau faptul ca prenumele tau nu-mi indica faptul c-ar trebui sa-l scriu cu majuscula, perceptia mea generala despre straturile inferioare ale societatii se releva doar cand limuzina mea apartinand unei marci exclusiviste necesita cosmetizare sau, cand, in neputinta tatalui meu de-a corela sistemul semaforizat din capitala pe placul capriciilor mele, astept absent la semafor, gandindu-ma la multitudinea de optiuni gastronomice, vestimentare, locative, si, desigur, ludice….ma-ntelegi tu, robin, amandoi suntem familiarizati cu un anume stil de viata…. dar vezi tu, robin, se impune o distinctie sumara in ciuda similitudinilor care ne apropie; cat timp tatal meu isi va ispasi cazon pedeapsa, o pedeapsa care va sluji intereselor unei clici pe care tu o detesti visceral si care va continua sa te subjuge, pe tine si descendentii tai, eu voi conduce aceeasi limuzina, voi avea acelasi anturaj, aceeasi servitoare, acelasi club, aceiasi prieteni condescendenti care sunt chiar mai cvasi-agramati decat mine pentru a-mi anatemiza deficientele; eu, robin, nu voi cunoaste niciodata greutatile tale, vicisitudinile care te-au creionat ca individ, nu va trebui niciodata sa-mi privesc mama in ochi, transfigurata de greutati materiale si de constientizarea limitarii personale. eu, robin, nu voi fi deloc strapuns de acel vid afectiv care tie-ti consuma noptile si-ti paralizeaza diminetile…. in definitiv, robin, eu…. nu am fost, nu sunt si nu voi fi conditionat de aceasta unitate metrica a timpului social care ti se aplica tie si celor ca tine, voi va vindeti intelepciunea, moralitatea, cognitia pentru maruntisul pe care noi il dezavuam din principiu….aceasta e contingenta mea, robin, universul meu eclectic, unde tu, robin, si cei ca tine nu veti avea acces nicioadata, cel mai trist, nici daca ati finaliza gestul apoteotic al tatalui meu.
O să pretind că răspunsul de mai sus nu este scris de un postac de partid.
Robin, sped sa poti scrie un articol pe saptamana, pentru prietenii tai care au parinti politicieni sau milionari peste noapte!
Dacă ne scăpăm de câte unul pe săptămână, o s scriu. :))
Se pregătește, în backstage, Relu Feechiu! :))
@ Andreii
Draga andreii, ai aceeasi atitudine ca si tatal tau. Va credeti luceferi eterni. Dar pentru el, pentru tine si cei ca tine exista o destinatie finala. Si acolo sper ca vei filosofa tot asa de frumos in timp ce vre-o 3 colorati iti sparg rozeta. AAaa, probabil ti-ar place pentru ca s-ar putea sa fi ca Bombonel, tatal tau. Si fa bine si incarca pistolul pentru batranu si pune-l pe foc automat ca sa nu mai rateze.
Iar in ceea ce o priveste pe scumpa ta mamica, ii urez mult succes in tranzitia spre lesbi, unde fara indoiala va ajunge cu hailaifu din parnaie.
Esti baiat de parnaiasi, cool, huh?
Ce ar fi sa te apuci de numarat oole lu tactu, si fa scoala de mafioti de la matusa tamara, ca sa fi sigur ca ii apuci pe urma lu babacu.
tot pentru Andreii
Inteleg ca dispretul pe care il primesti il intorci inapoi prin pretentiile de print brahman. Ce nu vrei poate sa intelegi este ca tatal tau isi merita soarta. El este un corupt, un hot josnic condamnat de justitie pe drept. Nimeni in toata Romania asta nu se indoieste de vinovatia sa. Pricepi asta?
In ochii romanilor el este un Iuda. Si fie ca sunt 40 de arginti, fie ca sunt milioane de euro, nu poate exista iertare din partea noastra si cerem sa plateasca. Si tot la fel ca ceilalti romani credem ca pedeapsa este prea mica si speram sa il inchida cat mai ascuns si sa piarda cheia.
Da, Andreii, il uram pe tatal tau, il uram visceral, pentru tradarea sa, pentru trufia sa, pentru nimicnicia sa. El e arhetipul politicianului corupt care priveste cu dispret catre popor. Ne amuzam de dramoleta sa cu pistolul si daca nu ar fi ratat nu ne-ar fi parut rau chiar deloc.
Din banii pe care i-a furat de la noi, tu ai facut scolile alea, iar acum ne privesti de sus ca fiul unui martir ars pe rug de pe urma unei vanatori de vrajitoare inchipuite. Nu este deloc asa andreii, tatal tau este vinovat, intelegi, este VINOVAT, ;i nu este deloc un titan asa cum pretinzi tu, este doar un gainar nenorocit, un derbedeu, o haimana, un PUSCARIAS. Sa nu uiti asta andreii, asta este tatal tau pentru noi.
Mare.i gradina.. Vai cat am ras
Nu stiu sigur de ce razi dar stiu cu siguranta ca singurul prost de aici esti tu.
Andreii (cu doi de i) glumea, fireste. Fiul nu stie sa scrie, desi are 10 pe linie. Altfel ar fi scris macar ceva injurii pe net, aiurea. O astfel de familie n-are timp pentru muritorul de rând, ei fiind prinsi in hora celor mari. Fiti siguri ca nici n-au citit scrisorica asta, care ramâne un pamflet accesibil doar unora, si nu pe intelesul multora.