Sentință capitală fără drept de apel: nu purta centură
Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.Si ce cuvânt…
Mister,
În cer,
Si pe pământ.Nihil de George Bacovia
Zilele trecute, după ce un amic care conducea băut a lovit un cap de pod, un tânăr promițător a murit în afara autoturismului în care ar fi trebuit să se afle, dacă purta centură.
Șoferul a scăpat, deși avea viteză, pentru că purta centura de siguranță și pentru că mașina era cât de cât modernă, avea airbaguri și chiar și tânărul ar fi putut scăpa, dacă ar fi purtat centură.
A. a murit în brațele proaspetei sale cuceriri.
„Iartă-mă!” și atât, sânge pe gură, amorțeală, neant, nimic, gol, negru, doliu, durere, părinți sfâșiați, soră spulberată de durere, deznădejde, un ultim drum, groapă, durere, durere, durere, resemnare și apoi uitare.
Poartă centura aia nenorocită!
Lasa un raspuns