Cred că știu cum putem comunica în timp real dintr-un capăt în altul al universului

În mod cert, tehnica umană a ajuns atât de departe încât viteza luminii pentru telecomunicații nu mai este de ajuns. Și în mod cert, comunicațiile sub-spațiale din Star Trek sunt posibile, oferindu-ne posibilitatea de a comunica în timp real în oricare colț din univers dorim.

Iar tehnologia pentru aceasta s-ar putea produce poate chiar în acest deceniu. De fapt, principiul de la baza acestui mecanism de comunicare este atât de simplu, încât mă și mir că nu a fost luat în calcul până acum.

Astfel, știm deja că două particule cuplate cuantic (Quantum Entanglement) își schimbă starea instantaneu, oricât de departe s-ar afla, dacă una dintre ele își schimbă starea. Or, pentru a putea comunica, este suficient să încapsulăm în două medii controlate și controlabile două astfel de mase de particule cuplate cuantic, și să trimitem unul dintre dispozitive acolo unde avem nevoie.

Pentru a emite, este suficient să schimbăm o proprietate cuantică a particulelor din dispozitivul nostru pentru ca, în timp real, particulele din celălalt dispozitiv să-și schimbe starea, iar noi să observăm acest lucru fără a măsura direct proprietățile cuantice ale particulelor (aici mai avem un pic de lucru).

Astfel, presupunând că am avea un astfel de dispozitiv  (ca un fel de capsulă ovală în care niște particule cuplate cuantic cu particulele-surori din dispozitivul meu se mișcă în cerc și cu senzori care determină o proprietate a particulelor) pe sonda Voyager 1, am putea comunica cu ea în timp real – folosind astfel de comunicații așa-zis sub-spațiale – și n-ar mai fi nevoie să așteptăm aproape optsprezece ore pentru un răspuns. Și nici n-ar mai fi nevoie de antene nu știu cât de mari.

Sigur, încă nu știm exact de ce este instantanee propagarea efectelor schimbărilor particulelor cuplate cuantic, indiferent de distanță, mai avem de lucru la asta, dar mie mi se pare că putem găsi o soluție de a măsura măcar o proprietate a particulelor cuplate cuantic pentru a face ca acest sistem să devină funcțional!

Oricum, mi s-a părut important să scriu despre asta, până nu uit, chiar dacă experții spun că această cuplare cuantică nu poate fi folosită la transportul de date la viteze mai mari decât viteza luminii. Eu nu plănuiesc să transmit un jet de particule cuplate cuantic  spre un receptor aflat la depărtare. După cum spuneam, eu aș trimite dispozitivul de comunicație cu totul, și m-aș folosi de proprietățile cuplajului cuantic pentru a face comunicația, nu de viteza particulelor.

Pentru că, evident, nimic nu este mai rapid decât viteza luminii în vid. Nimic simplu de explicat, desigur. Iar eu cred că viteza cuplajului cuantic este infinită, pentru că nu am văzut nicăieri o formulă care să-mi spună în cât timp este afectată particula-soră de o schimbare a unei stări a particulei-frate, când particulele sunt la un miliard de kilometri între ele.

Pe de altă parte, dacă ar fi așa cum cred eu, universul ar fi un loc mult mai complicat, că toate particulele cuplate cuantic ar reacționa la fel și ar trebui să vedem tot soiul de simetrii, ceea ce nu se întâmplă…

În fine, este doar o idee pe care am dorit să mi-o notez, poate greșesc undeva…

5 Comentarii

  1. Mihai Todor 04 august 2014 la 02:53 - Raspunde

    Mă, te amesteci și tu în efectele cuantice fix ca musca-n lapte 🙂

    • Robin Molnar 04 august 2014 la 09:44 - Raspunde

      Poți detalia?

      • Mihai Todor 04 august 2014 la 13:21 - Raspunde

        Eh, am citit și eu nițel pe tema asta și încă rămân la părerea că această teorie nu a fost concepută pentru a fi explicată pe înțelesul tuturor. Este mult prea contra-intuitivă 🙂

        Natura volatilă a acestui “Quantum Entanglement” dintre două particule face ca modelul clasic din Lord of the Rings, unde interlocutorii se folosesc de niște bile de cristal pentru a comunica, să fie greu de implementat (poate chiar imposibil).

  2. Gigi Anonimul 04 august 2014 la 18:51 - Raspunde

    Partea aia la care “mai avem putin de lucru” e imposibilă. Cum provoci colapsul funcției de undă fără observație? Apoi, particula odată observată devine untangled, deci nu e refolosibilă.

    Și nu în ultimul rînd, nu ai controlul a ceea ce trimiți. Ceea ce vrei tu e cam așa: ai două particule entangled, trimiți una la o distanță imensă, apoi o modifici pe prima și o măsori pe a două, care se modifică și ea instantaneu. Dar nu funcționează așa. Cînd o modifici pe prima, a doua nu mai este entangled. Tot ce poți să faci e să le măsori, măsurătoarea însăși fiind modificarea, deci informația, în caz că vrei să o trimiți, trebuie să fie deja “encodată” încă de la generarea particulelor, nu adăugată ulterior.

    Greșesc?

    • Robin Molnar 04 august 2014 la 19:17 - Raspunde

      Nu cred…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.