Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Mă, te amesteci și tu în efectele cuantice fix ca musca-n lapte 🙂
Poți detalia?
Eh, am citit și eu nițel pe tema asta și încă rămân la părerea că această teorie nu a fost concepută pentru a fi explicată pe înțelesul tuturor. Este mult prea contra-intuitivă 🙂
Natura volatilă a acestui “Quantum Entanglement” dintre două particule face ca modelul clasic din Lord of the Rings, unde interlocutorii se folosesc de niște bile de cristal pentru a comunica, să fie greu de implementat (poate chiar imposibil).
Partea aia la care “mai avem putin de lucru” e imposibilă. Cum provoci colapsul funcției de undă fără observație? Apoi, particula odată observată devine untangled, deci nu e refolosibilă.
Și nu în ultimul rînd, nu ai controlul a ceea ce trimiți. Ceea ce vrei tu e cam așa: ai două particule entangled, trimiți una la o distanță imensă, apoi o modifici pe prima și o măsori pe a două, care se modifică și ea instantaneu. Dar nu funcționează așa. Cînd o modifici pe prima, a doua nu mai este entangled. Tot ce poți să faci e să le măsori, măsurătoarea însăși fiind modificarea, deci informația, în caz că vrei să o trimiți, trebuie să fie deja “encodată” încă de la generarea particulelor, nu adăugată ulterior.
Greșesc?
Nu cred…