Detectoarele de fum și radiațiile
După cum povestesc Xtall și Laurențiu, se pare că detectoarele de fum conțin o sursă de material radioactiv, de obicei Americiu 241, un metal obținut prin bombardarea atomilor de uraniu sau plutoniu cu ioni de heliu.
Se pare că acesta este și destul de scump, pentru că într-o tonă de reziduu nuclear radioactiv se găsesc doar cam 100 de grame de americiu. În fine, ar fi interesant de aflat și de ce este nevoie să folosim un material radioactiv pentru detecția fumului.
În imagine avem un astfel de detector de fum care conține un modul cu material radioactiv.
Un detector de fum cu o sursă de material radioactiv (Americiu 241)
L.E. Pentru mai multe detalii despre detectoarele de fum și alte instalații de protecție a casei, puteți folosi acest site.
Cred ca un chimist ţi-ar răspunde mai bine.
De bune ştiu ca sunt mult mai bune decât cele optice, la cele optice detecţia fumului se face într-o camera (o simpla chestie din plastic cu pereţi lustruiţi) ce reflecta o lumina emisa de montaj, pe baza întreruperii acelui fascicol de lumina din acea camera se face detecţia incendiului.
Chestia e ca trebuie sa intre ceva fum pe acolo pentru a se declanşa.
Cele cu material radioactiv sunt mult mai sensibile, ca sa fac o comparaţie, dacă ala optic „vede” optic fumul, cele cu material radioactiv parca îl miroase …chimic, şi au un „nas” al naibii de sensibil
Testele se făceau cu ţigara 😛 pufăiai şi jumate de ţigară direct în detector pana sa declanşeze opticul pe când astea radioactive deja îl „miroseau” în zona, nu trebuia sa sufli spre ele cantităţi.
😀 Și dacă erai nefumător, cum încercai?
Încearcă să stingi o lumânare sau un chibrit, suflând, nu cu degetul umed 😛
=)) Dă-mi linkul, vorba acelui banc despre informaticieni.
tocmai acea sursa de radiatii alfa fac detectoarele atit de sensibile. deocamdata altceva mai sensibil nu exista, poate vor aparea.
Face, da.
În legătură cu modul de funcționare, pe net găsești orice. Chiar orice… Și explicat ca pentru proști. Probabil și cum să construiești o bombă nucleară cu bandă adezivă 😛
=)) Interesante linkuri. Cât ți-a luat să le culegi?
Sunt primele linkuri oferite de Google pentru „radiation” AND „smoke detectors” 😉
😀 Aha. Nice. E bine de știut.
Se explica de ce resetarea lor e atât de simpla (nu se vede bine în poza, e o tabla grosolana imediat dedesubtul cutiei cu maimuţe, pe care o pune la masa, la optici e necesara deconectarea totala a tensiunii de alimentare ptr câteva secunde)
Sunt şanse destul de mari sa iei foc cu detectorii optici, ptr ca au tendinţa de a se „adapta” mediului (dacă „informaţiile” le parvin lent), pragul de declanşare nu e fix, sau stabil, funcţionează pe normal chiar şi în condiţii de fum slab ceea ce nu prea e normal. N-am făcut teste dar cred ca un detector optic (în anumite condiţii de incendiu lent) poate trimite mesaj de foc chiar şi la 30 min. după cel cu material radioactiv (ăştia nu se adaptează)
„dedesubtul cutiei cu maimuțe” – Bună asta =))
Are sens. Este ca efectul de seră: lent, nu se observă.
in trecut se folosea si Cesiu in detectoarele de fum, ma mir ca inca se mai folosesc dinastea cu material radioactiv fiindca fusesera inlocuite, cel putin in tarile dezvoltate
Interesant. Auzisem și eu ceva despre Cesiu, dar cred că alea erau din paleolitic.