Informatică spațială
Dacă ieri tot a fost ziua dezvăluirilor intime cu privire la unele chestiuni tehnice care mă preocupă, doresc să nu mă opresc aici, ci să vă mai povestesc despre o problemă de informatică spațială care nu-mi dă pace.
Aș vrea, dacă aș putea lansa un satelit pe orbită, să văd cum se comportă sistemele de calcul în spațiu. De fapt, aș vrea să văd în ce mod este necesară intervenția sistemelor redundante într-un sistem de calcul.
Astfel, într-un satelit aș monta un nano-supercomputer (vom povesti despre el în curând) format din mai multe computere Raspberry Pi, și le-aș da să calculeze ceva, de exemplu numărul Pi, în mod paralel și independent. Apoi aș compara rezultatele.
După care, nano-supercomputerului i-aș da aceeași sarcină de a calcula numărul Pi cu miliarde de zecimale, de data aceasta computerele funcționând laolaltă pentru aflarea rezultatului.
Ar fi interesant de văzut dacă în spațiu se obține aceeași precizie de calcul ca pe Pământ, la fel cum ar fi interesant de văzut care este influența arhitecturii de calcul asupra rezultatului.
N-ar fi ceva?
Bre, dar algoritmul folosit pentru a determina zecimalele lui PI, din câte știu eu, este determinist și stabil numeric. Nu prea ai cum să obții un set de rezultate pe un PC și pe alt PC altele, decât dacă e implementat prost algoritmul. În spațiu, sub influența razelor cosmice, evident că nu poți folosi componente standard de PC deoarece se vor inversa prea ușor biți de memorie, deci ECC is a must. De asemenea, trebuie să ai redundanță serioasă și componente învelite în multe straturi de protecție, pentru că altfel devin gunoi cosmic prea repede…
Corect, toate sunt deterministe, dar pe mine mă interesează influența semnalului parazit din spațiul cosmic, în funcție de scutul anti-particule și anti-radiații.