Nemurire?
OK, pentru unii nu este un subiect interesant, apreciez asta. Dar am o teorie cu privire la așa ceva, și țin să o spun, că nu se știe niciodată ce geniu neînțeles zace în mine.
În concepția modernă, nemurirea se poate obține prin două feluri:
- Prin tratamente genetice personalizate care să oprească îmbătrânirea.
- Prin transferul conștiinței într-un computer.
Amu, despre prima variantă prefer să nu mă pronunț. Încă mai sunt multe boli ce trebuiesc vindecate până să ajungem acolo, deci…
Despre a doua variantă, însă, variantă susținută și de Mihai, cred că este mai de grabă nelucrativă sau, oricum, cu riscuri nevăzute pentru că, mă gândesc eu, nu este suficient transferul conștiinței într-un computer.
Cred că lipsa stimulilor externi va fi simțită drept durere crâncenă de creierul cibernetic sau ce-o fi dispozitiv de va stoca partea cognitivă a omului. Apoi, să zicem că acel creier va fi stimulat artificial, că s-ar putea face și asta, nu știe nimeni pe termen lung care sunt implicațiile neuro-psihiatrice.
De exemplu cred că un creier care nu este stimulat corespunzător se va prosti, ceea ce va face ca această stocare să fie nelucrativă pe termen lung.
Plus că, no, nu toate procesele cognitive țin de o chimie determinist, sau cel puțin nu se știe sigur asta. De exemplu, dacă un om, că e om până la urmă, va fi stocat într-un astfel de dispozitiv, ce va putea face, de exemplu, ca să obțină un orgasm? Râdem, glumim dar lipsa de sex duce la tot felul de cazuri patologice. Or, să stai un secol fără niaha-niaha e cam grav, cred.
Mai mult, trăind într-un mediu simulat, ca în Matrix, nu știi niciodată dacă sunt oameni care vor să iasă din „rețea” și ce sunt dispuși să facă pentru asta. Adică odată conectați, sunt condamnați să trăiască într-un fel de închisoare…
Cine și-ar dori asta? Și de ce?
No, ce să zic, există o grămadă de aparate dotate cu senzori, n-ar fi prea greu ca un corp artificial să fie construit la fel. Bine, ar trebui instalați mai mulți senzori, dar nu cred că va fi imposibil. Așa că plimbatul în parc și sexul ar fi percepute la fel sau aproximativ la fel, nu va exista pericolul să le confunzi cu tăiatul lemnelor pentru iarnă, spre exemplu.
Apoi, oamenii cu creierul stocat în vreun calculator nu vor trebui să fie conectați obligatoriu la o rețea (n-am văzut Matrix, sper că n-am înțeles greșit ce vroiai să zici). Conectarea la o rețea s-ar putea face din când în când, aleatoriu și doar dacă omul vrea asta.
Nu știu ce să zic, cred că un mediu virtual este mai profund decât o simplă simulare.
Se poate obtine doar prelungirea vietii, nu nemurirea.
1.In experientele de laborator s-a reusit prelungirea longevitatii.Dar nu cred ca avand control asupra ADN-ului vom deveni nemuritori.Miza este mentinerea vigurozitatii fizice si intelectuale si nu prelungirea unei vieti larvare, pe care multa lume o refuza.
2. Inca nu avem o terorie generala satisfacatoare privind functionarea creierului si nici o definitie unica pentru constiinta, cum de altfel nu avem nici pentru inteligenta. In continutul unui act cognitiv si, deci, al unei constiinte se implica o intreaga istorie genetica, educationala, culturala, experientiala si nu doar informatii receptate ad-hoc si interpretate, cum se intampla la un computer, care nu poate avea experiente afective si culturale. Un computer va face doar ceea ce are in programul lui, pe cand la o fiinta umana nu este o gandire strict programata, este creativ cu o serie intreaga de comportamente aleatorii ceea ce nu se intampla cu un computer.
1. În ultimii 2000 de ani, speranța de viață a crescut de 3 ori. În Europa, astea. În Japonia de aproape patru ori, că ăia trăiesc mai mult.
M-am referit la experientele de laborator pentru cresterea longevitatii prin manipulare genetica. Exemple ar fi:
-manevrarea genetica a IGF-1
-gena klotho -care blocata determina imbatranirea prematura, iar supraexprimata creste longevitatea
Știi numele genelor?
No păi, ce să zic… Părerea mea e că îți bați capul cu probleme care atunci vor deveni irelevante și inexistente. Eu nu îmi imaginez transferul conștiinței ca și realizarea unei copii fidele a unei ființe umane într-un mediu virtual, ci o nouă „ființă”, net superioară, căreia îi lipsește o bună parte din defectele rasei umane, ca, de exemplu, gândirea raportată la limitările actuale ale oamenilor 🙂
Ai putea să dezvolți un pic la ce te referi?
Păi mă, ia gândește-te și tu cam câte din activitățile pe care le avem noi în viața de zi cu zi sunt complet redundante și lipsite de sens pentru o ființă rațională. Cel mai simplu exemplu ar fi somnul. Ne pierdem o bună parte din viață dormind. Ce sens ar avea să îmi desfășor o parte din activitate dormind, după ce am fost transferat într-un mediu virtual? De asemenea, întreabă-te ce sens ar mai avea scara timpului, dacă, o dată transferat într-un mediu virtual, o secundă de timp real ar deveni un an de timp virtual? (ok, într-o primă fază ar putea fi fix invers, dar trecem peste)
Somnul este redundant și lipsit de sens? Precum coolerele pe procesor? 😛
Dacă o să fie disponibilă varianta cu transferul, eu sunt pentru. Interacţiunea cu spaţiul fizic.. hmmm, păi la cum evoluează lucrurile cine ştie dacă în 50 ani, plimbarea pe afară (aer liber) nu o să fie sport extrem?! 🙂
De ce ai vrea să faci asta?