SSD criogenic
SSD sunt niște dispozitive echivalente hard diskurilor actuale care, însă, nu au piese în mișcare și care, așadar, sunt mult mai rapide, fiind bazate pe o tehnologie asemănătoare memoriilor flash. No, să vedeți chestie!
Prin anii 1980 s-au descoperit microprocesoarele criogenice, niște dispozitive electronice care erau ținute la temperaturi joase, de obicei în azot lichid, pentru că s-a descoperit că anumite proprietăți fizice ale circuitului ajutau mult la creșterea performanțelor.
Apoi s-au descoperit și memoriile criogenice, fix după același principiu și s-au inventat computerele criogenice. No, acum să vedeți chestie. S-a inventat SSD-ul. Peste câțiva ani o să se inventeze SSD-ul criogenic iar oamenii de știință or să-și dea seama că aceste dispozitive criogenate sunt de 10, poate 20 de ori mai rapide decât SSD-urile necriogenate.
Ce chestie! N-aș fi crezut… Asta da revoluție tehnologică.
Pune si tu link. Chiar is curios sa citesc articolul original.
Totusi, mira-mar sa obtina performante sporite dintr-un SSD la temperaturi scazute… E bazat pe tehnologie flash care nu se comporta la fel ca tranzistorii unui microprocesor 🙂
=D Nu există articol original. Eu singur m-am gândit la asta. =D
Deh, calul la ovăz visează 😛
=D Păi da, că m-aș juca și io cu un SSD. =D
Este vorba de superconductibilitate. La temperaturi foarte scazute rezistenta la trecerea curentului electric printr-un conductor tinde sa devina zero. Acesta este un avantaj in cazul folosirii acestor dispozitive.
PS. Titlul e scris gresit. "Ciogenic" in loc de "criogenic". =)
@Boxe: Desigur, dar asta nu rezolva problema latentei rezultate din perioada de timp necesara inscrierii informatiilor in acei tranzistori si perioada de timp necesara stabilirii valorii stocate in ei. La procesoare lucrurile stau altfel, deoarece acolo, ca sa cresti frecventa, trebuie sa cresti si voltajul, pentru a evita "scurgerile de semnal", iar crescand voltajul, te lovesti de rezistenta materialului si deci obtii temperaturi mai ridicate. Pentru a depasi acest impediment, incerci sa aduci circuitele cat mai aproape de starea de superconductor, pentru a reduce cat mai mult rezistenta materialului si, deci, a controla excesul de caldura. In cazul ideal, rezistenta devine 0.
=D Cred că aplicarea practică ar fi să se utilizeze efectele superconductibilității asupra unor substraturi care își scad latența direct proporțional cu temperatura. =D Mă rog, e logic și evident. Plus că se poate =D
Bonus: întrucât văd că vă pasionează chestiile astea super high tech, vă invit să citiți despre [url=http://en.wikipedia.org/wiki/Memristor]memristor[/url]. =D
Nu văd ce legătură ar putea avea superconductibilitatea cu latența, dar no, cum nu am citit suficiente articole pe această temă, nu mai comentez 🙂
În legătură cu memristorul ăla sunt, știri vechi, da’ de asta nu cred că ai auzit: [url=http://hardware.slashdot.org/story/10/09/24/0045233/IBM-Demos-Single-Atom-DRAM]http://hardware.slashdot.org/story/10/09/24/0045233/IBM-Demos-Single-Atom-DRAM[/url] 😛
=D Cred că superconductibilitatea și latența scăzută sunt efecte ale modificării fizice a substratului cristalin. =D