Ia aleea la picior, neamule! Amu serios, am mai pus o colecție de imagini în galeria foto, de data asta despre parcurile și natura din Irlanda de Nord. Sunt sigur că unele lucruri aparent banale vă vor intriga sau, cel puțin, le veți ține minte în mod inexplicabil.
Am prins un cadru foto atât de grăitor pentru România modernă (mă rog, aș tinde mai de grabă să spun contemporană, că modernismul implică altceva) încât nu mă pot abține să nu-l împărtășesc cu voi.
Odinioară vă povesteam despre uleiul de bostan. Acum am ajuns acasă și mi-am luat. Și e bun, proaspăt și cu gustul acela specific de semințe. Da, îmi place. În fine, așa arată sticla:
OK, poate nu mă pricep eu. Mă rog, cu siguranță nu mă pricep eu la brânzeturi albastre-verzi și mucegăite, dar eu știam că brânza mucegăită este mai albastră pe exterior decât pe interior.
Venind pe tren cu un tânăr de prin Iași, n-am putut să nu observ că avea cel mai fain geamantan pe care l-am văzut vreodată. Mi-a explicat că e vechi, dar pe mine m-a interesat că era din piele în două straturi și cusut ca să țină.
OK, va mai dura vreo cincizeci de ani până vom mai coborî și din bambus, după ce recent am coborât din baobab, dar este, totuși, un mare pas înainte: vineri am plecat din Cluj cu un tren modernizat (paradoxal, pentru oameni vechi) ce avea inclusiv camere de filmat.
QUEXZOLTKUALT spune:
De o săptămână vremea este destul de frumoasă, ceea ce mă face să cred că anul acesta vara va veni mai repede, în jurul datei de 12 – 15 Mai.
România este una dintre cele mai liberale țări, unde prostia poate să se manifeste în formele ai cele mai pure. Cum, de exemplu, am văzut ieri o fază. La una dintre mesele unui local era o familie de țigani.
Iaca îmi făceam ieri rondul prin zona Piața Mărăști din Cluj Napoca, ieri pe la prânz. Se face verde și încep să traversez, iar de la jumătatea traseului încolo aud un cântec de nai.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
