Mă rog, nu pisici, ci cu o pisică şi nu orice pisică ci Guţi – Guţi a noastră. Tocmai mă ridicasem din pat în timp ce ea stătea lângă mine şi văzându-mă că plec şi-a tras o privire…

Mi-a povestit cineva o întâmplare. Nu ştiu cât este de reală dar în orice caz este plauzibilă…

La Timişoara am mâncat nişte pâine feliată rahitică la 2 lei 450 de grame de m-a luat depresia. Nu ştiu prin alte zone cum îi cu pita, dar în orice caz aşa arată o pită pentru bărbaţii în putere, nu supozitoare d-ălea de prin comerţ.

Din ciclul: "Limba noastră-i o comoară de prostie îngropată…" (la ora asta n-am imaginaţie că am rămas cu gândul la şatena de ieri). Iată o greşeală de scriere destul de urâtă într-un anunţ postat într-un loc public.

Studenţii sunt dintre cei mai loviţi de criza financiară. Cu toate acestea ei reuşesc să îşi păstreze umorul şi optimismul, deşi viaţa de student este una dintre cele mai grele (dar şi frumoase) şi mai solicitante.

Azi n-am fost pe net pentru că am venit înapoi la Timişoara, am fost la cumpărături şi de-abia acum vreo oră am reuşit să instalez mainframe-ul…

Pe de-o parte este haios, pe de-o alta nu. Pentru că nu e bine să te joci cu firele sub tensiune. În fine. Mergeam în vizită la un prieten şi trec pe lângă un stâlp de electricitate…

Test doar pentru şoferi. Privind imaginea următoare observaţi ceva deosebit?

Strada este ca o junglă. Strada este plină de pericole văzute şi nevăzute. Aşa că mare atenţie pe unde mergeţi şi ce faceţi. Din fericire, însă, am fost pe fază şi, doar pentru voi, am deconspirat unul dintre pericole.

Faza era asta: – Bă, vrei o cană de suc. – Te rog.