Io nu înţeleg o treabă. Cum poate un şofer de autocar să fumeze în maşină în timpul mersului. Nu înţeleg. Cu atât mai mult cu cât erau şi doi bebeluşi în maşină.

Am văzut eu multe obiceiuri ciudate de pe la noi, dar unele pur şi simplu mă lasă mască. Cum ar fi, de exemplu, să-ţi laşi încălţările la intrare, pe casa scării. Mie mi se pare ciudat.

La cineva am văzut o carte cu acest titlu, Strop de ler, o carte de colinde şi urări de sărbători. Şi nu mică mi-a fost mirarea să văd în ea o colindă despre Jiu cel mic, adică ăla de Est care trece prin Petrila şi Petroşani.

Văd semne. Nu, nu semne d-astea, ci semne că încet – încet România se modernizează. Spre exemplu comuna Densuş şi-a tras un microbuz cu care cetăţenii merg în Haţeg, cel mai apropiat oraş, pentru diverse chestiuni.

Când am plecat de la Severin spre Tmişoara, undeva înainte de Caransebeş am ajuns la un loc numit Piatra Scrisă. Acolo este o minusculă biserică (oare zic bine?) săpată în piatră şi cu o bucată de piartă pe care scrie ceva. De acolo şi numele.

Azi dimineaţă cum dormeam eu ca un prunc cu pisica în braţe şi liniştit ca pe o plajă exotică numai ce mă trezeşte un zgomot puternic. N-aş vrea să fiu paranoic şi să zic că s-a întâmplat ceva, dar…

Reiffeisen Bank va adopta o nouă viziune de afaceri în România şi nu numai. Asta conform exprimării unui piarizd (ăla de se ocupă cu relaţiile publice ale băncii)  sau piarizde, că nu e relevant. Relevantă e formularea: o nouă viziune…

În urma articolului de aseară stăteam io şi mă gândeam că am obosit să alerg din floare în floare, că e cazul să-mi găsesc şi eu o fată cu care să am o relaţie stabilă, etc…

Io am (încă) o dilemă. De data asta legată de câinii comunitari. În primul rând ţin să precizez că şi mie îmi plac animalele. Asta aşa, ca să nu-mi aud vrute şi nevrute.

Eu sprijin industria românească şi sunt total pentru indepedenţa energetică a României. De aceea ieri am mâncat o delicioasă fasole frecată, vorba poetului.