Unuia care sună doar ca să ceară
Șnițele din piept de cioară I-am dat să mănânce lui Ionel Fiindcă mă suna cu zel Numai și numai ca să-mi ceară!
Șnițele din piept de cioară I-am dat să mănânce lui Ionel Fiindcă mă suna cu zel Numai și numai ca să-mi ceară!
Mă simt ciudat și cred că am mâncat nebunele Îmi tremură mâna și creierul mi se comprimă De parcă mi-ar fi prins într-o menghină… Mă uit în tavan și văd cum plouă cu manele.
Mâncase pizza cu fructe de mare, iar acum avea diaree Fiindcă stridiile erau vechi și cam stricate Iar restul ingredientelor erau și ele expirate. Dar omul scrie acum de pe budă o epopee.
Îmi spusese unul că să-l iert Că nu e prost, ci doar grăbit, Însă misterul este lămurit: Cretinul este și impertinent!
Dedicație: Unuia care mi-a scris anonim. Să-i dăm un nume fictiv, să-i zicem Florin. Pe unde calcă, asfaltul și betonul se deșiră, Iar spațiul se fărâmițează sub apăsarea grea. Întrucâtva, trebuie spus, nici nu e vina totală a sa: Deși face baie, poetul e gras și cam tra
Nu sunt nesimțit și nici nu fac pe nebunul Doar spun că s-a mai inventat apa și săpunul. Și, chiar de unii nu cred, treaba e nasoală, Acum avem apă caldă non-stop de la centrală.
Eu, când am deschis meniul, Mă uitam ca Paul Verlaine Doar că nu știam franceză Și-am luat supă de bostan.
De-ai ști, Doamne!, cât mă doare Când văd prostia crescând la soare, Ca o buruiană intruzivă pe pământ Ce nu va fi, cred eu, biruită nicicând.
Năpârca aceasta spurcată rânjește morbid a strigoi Și cu urlete groaznice, de fiară, începe să vocifereze Deși a plagiat și se scuză că așa se face treabă la noi Nici prin ruptul capului nu ar vrea să demisioneze.
Democrația – această demoazelă puerilă – Se lăsa tăvălită-n public de niște golani, Se pare că erau niște puștani plini de bani Iar ea era doar o curviștină carismatică.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design