Unuia zis Bunicuța
Bunicuțul nu, încă n-a murit Ci doar se descompune liniștit. C-așa e el, sărac, bun și cinstit Și de la natură un soi de…
Bunicuțul nu, încă n-a murit Ci doar se descompune liniștit. C-așa e el, sărac, bun și cinstit Și de la natură un soi de…
A evadat un politician cunoscut de la zoo, Avea fața pocită, era gras și mirosea a ouă, Era un maimuțoi cum altul pe lume încă nu-i, Să-l bagi în groapă și să-i bați și-un cui!
Mă întrebase porcul de Adiță cum îi stau cerceii, Fiindcă tocmai se pregătea să iasă în oraș să ia cina Și cineva trebuia să-i aducă înapoi la hotel limuzina. Deci, ce să vezi?, era clar că-i cam plac băiețeii.
Un covrig mânca voios pâine Albă, moale, cladă și pufoasă, Căci avea o gaură selectă Inventată de o babă circumspectă.
Dulăul acesta vagabond și bolnav m-a mușcat! I-am simțit dinții dureroși până-n coloană, N-oi fi eu mai de soi, dar de sânge și noroi Cum să spun, să fiu clar? Îmi e teamă!
Și-a plecat Murgul la vale Cu frâna de mână trasă, Fiindcă cel ce ce-o pilotase N-o băgase și-n viteză.
Vine poliția și conflictul violent îl stinge. Mă uit pe jos și văd ce-au făcut ăștia doi – Adevărul e că era un surprinzător pentru noi, Cum proștii, de la votcă, au vărsat sânge!
La nervi, eu sunt un pui de zmeu Și mușc, deși îmi pare apoi rău. Dar atunci nu eram, sincer, eu Căci mă strângeau chiloții, zău!
Rânjește matrozul beat pe catargul prea scund Râgâind ca o focă drogată și obscenă, Privind prin sticlă i se pare că vede pământ Iar țara asta este eșuată ca o balenă.
Știu un patron de aprozar ce cu averea sa cea mare se fălea Și avea o vilă cu piscină și cam tot ceea ce-și dorea, Dar i s-a pus fiscul sechestru asiguratoriu pe tot ce avea Fiindcă uitase, cumva, să plătească la stat mărețul TVA.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design