Autoironie bovină
Pe sub cireși noi ne iubeam ca două vite Imparicopitate, sau cum naiba s-o spune, Toamna ne iubeam în livadă, pe jos erau prune Dar aripile pasiunii noastre deja erau veștejite.
Pe sub cireși noi ne iubeam ca două vite Imparicopitate, sau cum naiba s-o spune, Toamna ne iubeam în livadă, pe jos erau prune Dar aripile pasiunii noastre deja erau veștejite.
Pentru el, să mergi în insule este o bagatelă Deși nu lucrează nicăieri și n-are firma sa Și i-a promis cuiva că-l va ajuta Dar n-a sunat că n-avea credit pe cartelă.
Părintele Buburuză s-a dus la furnici să le spună Că de-acuma – fiind păgâni – nici nu-i mai cunună. Însă, pesemne, micul derbedeu – în sine nesincer ateu – Nu știa că și păgânii – vrei, nu vrei – se-mpreună!
Pe unde cu gândul nu concepi și nici nu știi Umblă fițele astea de acum, și am văzut Din drum, ceva extrem, extrem de neplăcut: Pe unii mâncând friptură de pești vii.
Într-o zi mă ia de sus una de se vinde-n mall Dar că nu mă-nteresează – i-am răspuns pe-un ton domol – Fiindcă eu nu vreau s-o pun la păstrare în formol. Ea mă-ntreabă galeș și tupeist: -Să mori tu? Parol?
– Ai cam prins viciu pe mâncare!, Ironic îmi spusese un cunoscut, Pe când rodeam la o salată cu năut, Iar el se îndopa c-o pizza mare…
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design