Unui gurmand
Era un gurmand pofticios, cum altul pe lume-i mai rar Dar nu mai mânca mici, nu vroia nici să-i vadă măcar! Deși, ce-i drept, ar fi uns cu totul porcul pe pâine… Se lecuise-ntr-o zi, după ce mâncase mici de câine.
Era un gurmand pofticios, cum altul pe lume-i mai rar Dar nu mai mânca mici, nu vroia nici să-i vadă măcar! Deși, ce-i drept, ar fi uns cu totul porcul pe pâine… Se lecuise-ntr-o zi, după ce mâncase mici de câine.
În restaurant de fițe Un client intră în grabă Și, ca să nu stea în ploaie, Își comandă supă de paie.
Știu un câine fără buci, care latră în neștire Și mârâie cu nesimțire, când mâncarea i-o aduci.
Într-o zi te voi duce să vezi lumea și munții Și vom mânca doar zimbri făcuți la proțap, Vom dormi în iatacuri răcoroase și argintii Dar acum nu pot, iubi, c-am rate la ciorapi!
Umblă-n târg, pe buze multe, O nebunie foarte voalată Care, ironic, ne spune, iată, Că Xuleștii nu vor decât să muncească.
Patru sute de omizi și un râmoi Și-au făcut la mine-n curte mușuroi Și s-au pus să-mi mănânce din grădină Care, trebuie s-o spun, era mai plină.
Se pare că urbea toată știe Cum că unii-n primărie În frunte cu primarul Ridzi Fac, uneori, afaceri cu morții.
Am citit la gazetă o știre, Cum că politicienii mint cu nesimțire. Și părea oripilată ea, gazetara, Că se duce naibii primăvara.
Poetul acesta smintit și lipsit de talent O freacă la rece povestind despre vreme, Deși ar putea să tacă permanent Văzând, peste tot, numai probleme.
A fost ziua poeziei ieri, cum a fost și-n alte dăți Și a trecut, ca și-n trecut, neobservată. Țâțele-s acum arta adevărată Și, nicidecum, un gând așternut pe-o foaie imaculată.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design