A fost ziua poeziei ieri, cum a fost și-n alte dăți
Și a trecut, ca și-n trecut, neobservată.
Țâțele-s acum arta adevărată
Și, nicidecum, un gând așternut pe-o foaie imaculată.

Pe cavoul literelor așternute ieri
Tronează, vulgar și obscen, cursul valutar,
Iar peste nume grele de poeți sacrificați
Stau nume ușoare de sexy-orășence și gelați.

Apoi, a fost și ziua apei, de ați ști,
Și chiar a fost inundație, vizavi,
Dar noi am fost ocupați, cum – necum,
Vrem să trimitem gramatica pe ultimul drum.