Patru sute de omizi și un râmoi
Și-au făcut la mine-n curte mușuroi
Și s-au pus să-mi mănânce din grădină
Care, trebuie s-o spun, era mai plină.

Trecură, peste vară, vânturi și ploi
Și am încercat, cu DDT, să le dau afară,
Dar lighioanele erau mult mai de soi
Și aveau – vai! – imunitate parlamentară.