Domnișoară sunteți drăguță, dar…
Eram în tren. Domnișoara citea pe un Kindle nu știu ce, că nu m-am băgat în seamă. Eu citeam o lucrare de sociologie antropologică despre care am mai vorbit.
No, nu vă zic, la un moment dat o văd cum scoate din poșetă o jumătate de sandviș mega king size, duboble decker, mumbo jumbo, extra large, humongous, shark killer, crazy digest de mare. Să leșin, nu altceva. Apoi, după ce termină de rumegat vițelul, iaca socate tacticos din poșetă o pungă mare de cipsuri cu bacon și nu știu ce, pe post de aperitiv la desert.
Când să coboare din tren i-am spus:
– Domnișoară… sunteți drăguță! Dar este păcat să consumați așa porcării. Silueta plecată nu mai revine.
A reacționat cu eleganță. Dar oare eu cum am acționat?
Bună întrebare! Tu ce faci pentru silueta ta?
Flotări. 😀
Sa stii ca nu ai actionat corect, domnisoara in cauza facea parte din acea categorie rarisima de fiinte speciale si deosebite care pot manca orice+oricat fara efecte secundare, ar fi trebuit sa ii afli secretul ( si apoi sa ni-l spui si noua 😛 )
Să știi că așa trebuia să fac! =))
1. Sendvis mega, punga mare => poseta gigantica (WTF ?!)
2. De unde stii ca nu era in prima luna de sarcina si avea pofte ?
3. Mi se pare o badaranie sa-ti bagi nasu unde nu-ti fierbe oala.
3′. Se vede ca esti pentru cretinatatea aia de taxa pe junk-food.
1. Da.
2. Nu știu.
3. Corect. =))
4. Da, păi am 100 de kile.
Daca a reactionat cu eleganta, inseamna ca te-a inteles.
Firește. 😀
Eu zic să o regăsești pe domnișoară și să-i oferi un buchet de flori împreună cu scuzele de rigoare. Vezi punctul 3 de la Mircea C.
Dacă sunt țopârlan, atunci sunt țopârlan până la capăt și n-o caut ca să nu-mi cer scuze.
Si daca eram in locul fetei respective, faceam ca Arghezi, „din bube, mucegaiuri şi noroi/
iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”, un schimb de id-uri, ceva. 😛 Glumesc.
Nu ieșisem la agățat și era suficient de tânără încât să n-avem ce povesti.