Ştiu că v-aţi uitat şi peste articolul precedent. Vă rog să faceţi abstracţie de el şi să citiţi ceva frumos, după părerea mea. Să ne desprindem un pic de real şi să plutim, împreună, spre alte zări.

În visul meu sunt călător pe o corabie în nemarginirea albastră a blândului ocean ecuatorial. Să spun că am văzut Arctica de la căldura unui şemnieu sau Aurora Boreală, sărbătorind cu o cană de vin fiert frumos mirosind a scorţişoară?

Să spun de pe lenea ce mă cuprindea pe plajele singuratice, pe milioanele de insuliţe din Pacific, când priveam valurile dansând gingaş până dincolo de orizont? Să spun despre balada vântulu, despre doina lui, depsre jocul său cu frunzele, cu florile?

Pot eu, oare, să spun despre minunatele locuri pe care nu le-am văzut niciodată decât cu ochii minţi fără să profanez dulce imaginea lor?