Iubirea mea este o cărare îngustă, nebună şi pustie. Pe ea păşeam, odinioară, amândoi, la pas ridicol de încet, privind spre zări diferite, din ale noastre universuri mărginite ce s-au vrut a se contopi, eşuând lamentabil.

Iubirea mea este o cărare îngustă pe care nu au loc doi, la pas egal, mărginită de tufe de roze sălbatice cu spinii ascuţiţi, ca nişte colţi ce abia aşteaptă să te rupă, să sângerezi. Pe cărarea îngustă nu este bine să-ţi pierzi echilibrul.

Poate de aceea minunea s-a şi stins. Două echilibre nu fac cât unul.