SL28L – Intel Pentium II
Microprocesorul SL28L sau, popular, Intel Pentium II Klamath, este un microprocesor foarte robust, personal având de-a lungul timpului cel puțin trei sisteme dotate cu un astfel de microprocesor.
Detalii tehnice:
- SL28L
- B80522P266512
- 97410055-046
- 266 MHz
- 512 KB L2 cache
- Slot 1
- INTEL
- PENTIUM II with MMX technology
- MALAY
Așa arată microprocesorul Intel SL28L de deasupra:
Așa arată microprocesorul Intel SL28L din față:
Așa arată microprocesorul Intel SL28L pe dedesubt:
Așa arată microprocesorul Intel SL28L pe verso:
Ca și curiozitate, este posibilă montarea a două astfel de microprocesoare pe o placă de bază cu suport pentru un singur microprocesor și, mai mult, presupunând că va veni iarna și voi avea mai mult timp liber, mi-ar plăcea să fac un exercițiu demonstrativ care ateste afirmația de mai sus. Oricum, este important de reținut că acest microprocesor poate fi modificat manual să funcționeze în configurații bi-procesor, ceea ce este deosebit de curios.








Pe mine asta cu procesoarele overclock ma depasesc de tot cat despre al face un biprocesor manual mai mult ma incetoseaza!
E ca și cum ai avea o mașină și i-ai pune un al doilea motor, legând un singur fir electric. 😀
Nu prea lea am eu cu doua motoare ca na am i 7 :)) ma laud si eu:) deci nu ma bag decat la curse:) cred ca am vre-o 8 motoare pe asta nu:))
Hehehe. =))
Si cutie in 7 trepte:P
a fost unul dintre procesoarele la care ma uitam cu jind pe vremuri 🙂
Da, clar era. 😀 Când aveam AMD K5 mă uitam cu jind la burghezii care aveau așa ceva…
Oare de unde-l aveai pe ăla? 😛 😛 😛
Nu mai știu! De la tine? =))
Mă da nu îți iei și tu niște scule de doamne-ajută ca să ai cu ce demonta astfel de piese, să le vedem și integratele? Ok, HDD-urile pe care le ai în stare de funcționare în mod cert să nu le desfaci, dar ar fi fain să pozezi interiorul unui HDD bulit (și apoi să îl și montezi la loc, că doar e păcat să îl lași bucăți). De asemenea, ar fi fain să pozezi interiorul unei floape, a unei unități optice, a unei surse, etc… Știi tu vreun geek care să nu se bucure când vede mațele componentelor din PC? =))
Până la urmă nici nu-ți trebuie cine știe ce scule. Cu un set decent de șurubelnițe în cruce și în stea, ar trebui să poți demonta orice. Ok, pentru animăluțu’ pe care l-ai pozat în acest articol s-ar putea să-ți trebuiască și un clește sau ceva, ca să îi desprinzi clemele și apoi niște pastă termoconductoare, ca să îl poți pune la loc și să fie ca nou 🙂
Încă analizez ascest aspect. Adică nu știu dacă aceste microprocesoare pot fi desfăcute într-un mod nedistructiv.
Of, mă… Injinere 🙂 Las’ că ne vedem noi de sărbători și atunci o fi prea ger ca să mai ne cățărăm pe munți precum caprele negre 😀
😀 Perfect.
Chipset-ul Intel 440BX suportă încă din proiectare două procesoare. Limitarea la configuraţii singulare sau duale a băgat-o Intel, dar nu în chipset, (care, săracul face ce îi dictezi) ci în procesor. Astfel, din aceeaşi generaţie cu PII (permisiv la configuraţie duală), la seria Celeron, Intel a interzis (din hardware) configuraţia duală. Filozofia era că, Celeron e low end, ieftin, iar săracii nu au voie la răsfăţ.
Prin 1998 (poate 1999) însă, un japonez isteţ a smecherit două procesoare Celeron (le-a tăiat cîteva picioare) a modificat mobo (descria el undeva cum a făcut, dar nu găsesc acum) iar BIOS a recunoscut configuraţia. Experiment reuşit.
Mai tîrziu, ABIT (care e posibil să fi tras cu ochiul) a scos una din puţinele plăci cu dual Celeron, lansată pe la finele anului 1999 cu numele BP6. Ulterior, Intel a protestat cam ca Adrian Severin cu raţa-n gură. Avea însă avocaţi care, deşi nu au putut impune retragerea plăcilor cu dual Celeron şi nici sancţionarea prodcătorilor, a reuşit să stopeze producţia de high end la preţuri de low end.
Adevărul e că Intel a făcut multe măgării în perioada aceea. Se vede acum, în vânzări.
ma pot declara mandru ca am detinut un asemenea procesor cu tehnologie MMX, chiar pe el am invatat ce inseamna a lucra cu un calculator.
Da, și eu, clar!