Plăcile de sunet, așa cum le spune și numele, sunt niște dispozitive electronice moderne cu rol în aplicațiile multimedia ale computerelor și permit redarea sau înregistrarea sunetelor și a diferitelor formate de fișiere muzicale.

Pentru a explica modul în care funcționează o placă de sunet (sau principiul de funcționare al plăcilor de sunet), vom porni de la schema unui model abstractizat și generalist de placă de sunet, menit să acopere o plajă largă de modele (dar fără a avea pretenția de a fi un model exhaustiv).

Modelul abstractizat are următoarele caracteristici:

• (17) Ieșire Mono/ Stereo (line out, dar nu 2.1, 4.1, 7.1 și ce-o mai fi);
• Suport MIDI și gameport/ joystick (18);
• Intrare microfon (29);
• Intrare audio (30);
• Nu are musai suport DirectX sau MMX;
• Considerăm că placa a fost inițializată cu circuitul de BIOS (0), iar sistemul la care este atașată este pornit și funcțional.

Astfel, schema de funcționare a plăcii de sunet este următoarea:

Schema de funcționare a unei plăci de sunet abstractizate, unde săgeata înseamnă punctul de începere al unuia sau mai multor scenarii

Nu vă speriați, este mai simplu de folosit decât pare, deoarece pentru explicația funcționării plăcilor de sunet vom folosi câteva scenarii de funcționare:

1. Redarea unui fișier audio de pe hard disk (săgeata verde)
2. Înregistrarea sau redarea unui fișier MIDI (săgeata maro)
3. Preluarea semnalelor electrice de la joystick/ gameport (săgeata portocalie)
4. Înregistrarea sau redarea unui microfon (săgeata roz)
5. Înregistrarea sau redarea unui semnal audio din intrarea de sunet (săgeata albastră)

Se observă, deci, că s-au ales culorile standard ale plăcilor de sunet (verde, roz, albastru), pentru a ajuta la învățarea lor.

Fiecare link are setat câmpul de titlu, deci puteți pune mouse-ul deasupra linkului și fără să dați click veți vedea pe scurt, de obicei într-o propoziție, despre ce este vorba. Sigur, puteți să faceți și click pentru a aprofunda subiectul. Deh, beneficiile HTML-ului!

Acestea fiind spuse, să studiem un pic fiecare scenariu în parte.

1. Redarea unui fișier audio de pe hard disk

Urmărim linia verde punctată, începând de la săgeata verde din dreapta, marcată cu „X”:

1. Fișierul muzical (1) indiferent dacă este de tip WAV, MP3, MIDI sau altceva este decodificat matematic de către un decoder (2) (de obicei este software) și are rolul de a stoca pe hard diskul sistemului conținut informațional muzical.
2. Decoderul este funcția de decodificare matematică a șirurilor de biți folosind funcțiile de decodificare dintr-un codec (2) (coder/decoder), de obicei parte din sistemul de operare (3). Un codec este, deci, o colecție de subrutine (sub-programe) matematice cu aplicație în multimedia, ce folosesc matematica la codificarea și decodificarea șirurilor de biți în semnal audio inteligibil.
3. Sistemul de operare (3), indiferent că este Windows, Linux, MacOS sau altceva, printre alte funcții specifice o are și pe aceea de a prelua șirul decodificat de biți de la decoderul (2) și a-l trimite spre placa de sunet prin bufferul de magistrală (4).
4. Bufferul de I/O (Intrare/ Ieșire) de pe magistrală al PC-ului (4) comunică cu bufferul de de I/O (Intrare/ Ieșire) de pe magistrală al plăcii de sunet (9) prin intermediul unor circuite de intrare și ieșire de pe magistrală (5) și (6) controlate de două controllere de magistrală (7) și (8), unul pentru PC și unul pentru placa de sunet.
   1. Se observă, de aici, că un sistem de calcul, zis și computer, este format din subsisteme, astfel că subsistemul numit placă de bază comunică cu subsistemul numit placă de sunet prin intermediul magistralei care interconectează cele două subsisteme.
   2. Sistemele de calcul speciale sau avansate folosesc mai multe astfel de memorii tampon (de unde și denumirea de buffer), cu acces direct la memorie (DMA – Direct Memory Access), fapt ce le permite efectuarea de golire sau umplere a bufferului fără intervenția directă a microprocesorului. Tehnic se spune că microprocesorul a fost degrevat de sarcina de a umple bufferul, efectuând cereri repetate către memoria RAM, astfel că microprocesorul se poate ocupa de operațiuni mai dificile, cum ar fi calculele matematice.
5. Circuitul de I/O (Intrare/ Ieșire) de pe magistrală (5) este un dispozitiv cu mai multe stări (0,1 și înaltă impedanță), dispozitiv ce asigură proprietățile electrice pentru semnalul electric transportat pe magistrală. Acest circuit, aflat pe placa de bază a computerului, este controlat de către controllerul de magistrală externă (7).
6. Circuitul de I/O (Intrare/ Ieșire) de pe magistrală (6) este un dispozitiv cu mai multe stări (0,1 și înaltă impedanță), dispozitiv ce asigură proprietățile electrice pentru semnalul electric transportat pe magistrală. Acest dispozitiv, aflat pe placa de sunet, este controlat de către controllerul de magistrală al dispozitivului (8).
7. Controllerul de magistrală al plăcii de bază a PC-ului (7) comunică cu controllerul de magistrală al plăcii de sunet (8), aceștia stabilind când placa de sunet va avea controlul magistralei pentru a putea scrie sau citi date.
   1. Controllerele de magistrală permit conectarea mai multor dispozitive la aceeași magistrală, fiecărui dispozitiv fiindu-i alocat un timp de acces la magistrală, fie pentru citirea fie pentru scrierea datelor.
   2. Negocierea timpilor de acces pentru fiecare dispozitiv în parte face parte din protocolul magistralei, protocol ce asigură logica, corecția și evitarea conflictelor de pe magistrală.
   3. În general dispozitivele sunt conforme cu ordinele date de către controllerele de magistrală și nu vor folosi magistrala dacă nu le-a fost permis accesul la ea.
   4. Funcționarea necorespunzătoare a acestui dispozitiv va duce la apariția de conflicte irecuperabile pe magistrală, ducând la apariția unei erori de tip „ecran albastru”.
   5. Uneori, funcționarea necorespunzătoare a sistemului de operare (3) va duce la controlul necorespunzător al acestuia, ducând la apariția unor erori. Majoritatea nu sun grave, însă unele pot fi și irecuperabile, de tip „ecran albastru”.
   6. Controllerele de magistrală pot fi asimilabile unor bariere/ semafoare.
8. Controllerul de magistrală al plăcii de sunet (8) cere sau primește dreptul de a ordona scrierea sau citirea datelor pe și de pe magistrală de la controllerul de magistrală (7) de pe placa de bază a PC-ului .
   1. Funcționarea necorespunzătoare a acestui dispozitiv este echivalentă cu o defecțiune a plăcii de sunet.
   2. În anumite condiții placa de bază poate ordona, prin sistemul de operare (3), funcționarea necorespunzătoare a plăcii de sunet, ducând la apariția unei erori grave de tip ecran albastru.
   3. Apariția unei erori de tip ecran albastru nu înseamnă neapărat că placa de sunet s-a defectat, decât dacă aceasta apare în mod consistent, ci doar că au apărut condițiile unei erori.
9. Bufferul de I/O (Intrare/ Ieșire) (9) de pe magistrală are rolul de reține datele ce vor fi scrise către magistrală, respectiv de reține datele ce vor fi folosite către placa de sunet pentru generarea sunetelor. Acesta este comandat de controllerul de memorie tampon (11) al plăcii de sunet.
   1. Bufferele sunt niște dispozitive de memorie de tip RAM (constructiv, adică), de obicei de capacitate mică (8, 16, 32 sau 64 KB).
   2. Bufferele de I/O sunt necesare funcționării (semi)continue a plăcilor de sunet, în condițiile în care accesul la magistrală este discontinuu.
10. Controllerul principal al plăcii de sunet. Inițial acesta a fost un simplu microcontroller oarecare (cum sunt cele folosite la automatizarea proceselor industriale), dar apoi au devenit o categorie distinctă de microprocesoare dedicate, pentru plăcile de sunet mai performante. Circuitul de BIOS (0) este citit de către controllerul principal al plăcii de sunet (10) la inițializarea sistemului (așadar și a plăcii de sunet), programul din BIOS (0) fiind executat în funcție de necesități.
    1. Controllerul principal (10) are rolul de a asigura logica funcționării plăcii de sunet.
    2. Inițial, la începuturile epocii multimedia, erau folosite microcontrollere de uz industrial, întrucât acestea în mod frecvent dispun de intrări și ieșiri analogice și digitale, ceea ce înseamnă că inițial acestea cuprindeau niște mai de grabă rudimentare convertoare de tip analog-digital (AD) și digital – analog (DA) (13) pe lângă funcția logică asigurată de controllerul principal (10). Adică (10) și (13) erau în același cip de tip microcontroller.
    3. Majoritatea plăcilor de sunet sunt definite (și) de acest microcontroller.
11. Controllerul de memorie tampon (11) al plăcii de sunet are rolul de a asigura o funcționare semi-continuă a plăcii de sunet, prin aprovizionarea regulată cu date externe, în ciuda alimentării discontinue cu date de la și către computer. Pentru a degreva microcontrollerul principal al plăcii de sunet (10) de operațiile de încărcare și descărcare a memoriei tampon de acces la magistrală (9), plăcile de sunet moderne dispun de un controller de memorie tampon, mai ales la capacități mari ale bufferului.
12. Bufferul-ul de I/O (Intrare/ ieșire) (12) în și din convertorul analog-digital (AD) și digital – analog (DA) (13) are rolul de a-i asigura acestuia o funcționare cât mai lipsită de întreruperi, pentru o calitate cât mai fidelă a reproducerii audio. Și această memorie de tip buffer este comandată de către un controller de memorie tampon (11).
13. Convertorul analog – digital (AD) și digital – analog (DA) este dispozitivul care realizează conversia din semnal digital în semnal analogic și invers. În principiu, mecanismul de conversie este destul de simplu, fiind bazat pe un montaj special al unor rezistențe (de prag), astfel încât la trecerea curentului prin fiecare rezistență se realizează comutația unui semnal electric din 0 în 1, corespunzător valorii „semnalul este peste acest prag”.
    1. Evident, mai târziu au apărut și tehnici derivate mult mai complexe, cum ar fi folosirea sistemelor de praguri descrise mai sus petnru spectre de frecvență.
    2. De obicei aceste mecanisme sunt secrete comerciale.
    3. Numărul de praguri este direct proporțional cu numărul de biți de reprezentare a semnalului.
    4. La ieșirea din convertorul analog – digital (AD) avem un semnal digital  standard.
    5. La ieșirea din convertorul digital – analog (DA) avem un semnal audio destul de slab.
14. Etaj de preamplificare (14) a sunetului provenit de la una dintre surse, în acest caz de la convertorul digital – analog (DA) al blocului de conversie (13). Acesta este de obicei un amplificator operațional, iar în trecut era un tranzistor de mică putere (echivalent cu tranzistorii BD, pentru electroniști). Acesta are rolul de a amplifica semnalul audio (cam de 3 – 10 ori) până la un nivel potrivit pentru a fi introdus într-un etaj de amplificare. Fidelitatea preamplificării este un factor determinant pentru calitatea sunetului la ieșire. Factorul de preamplificare k1 este raportul aproximativ dintre intensitatea electrică a semnalului de ieșire și semnalul de intrare sau, altfel spus, semnalul de ieșire este semnalul de intrare înmulțit cu factorul de preamplificare k1. Factorul de preamplificare, atunci când este variabil, este controlat de controllerul de amplificare (16). De asemenea, fidelitatea sunetului la ieșirea din etajul preamplificator este direct proporțională cu inversul factorului de preamplificare, cu alte cuvinte cu cât factorul de preamplificare este mai mare, cu atât calitatea sunetului este mai mică.
15. Amplificatorul de sunet (15) preia sunetul preamplificat de la blocul de preamplificare (14) și-l amplifică semnificativ (50 – 300 de ori), astfel încât acesta să poată fi auzit în boxe, cu sau fără amplificare internă. În general, factorul de amplificare total este produsul dintre factorul de preamplificare k1 și factorul de amplificare k2, unde k2 este factorul de amplificare al blocului de amplificare. k2 este raportul dintre semnalul de ieșire și cel de intrare, respectiv semnalul de ieșire este semnalul de intrare multiplicat de k2 ori. Pentru controlul volumului, factorul de amplificare k2 este variabil, fiind controlat de controllerul etajelor de amplificare (16). La ieșire, fidelitatea sunetului este direct proporțională cu inversul factorului de amplificare. Cu alte cuvinte, cu cât amplificarea este mai mare, cu atât fidelitatea este mai mică.
16. Controllerul etajelor de amplificare are rolul de a controla funcționarea etajelor de amplificare, prin controlarea factorului de amplificare k1 ș k2 al fiecărui bloc. În trecut acesta este un montaj simplu ce avea și un potențiometru, la plăcile moderne fiind un circuit digitale ce controlează rezistențele amplificatoarelor operaționale, cu efect direct asupra factorului de amplificare.
17. Semnalul audio amplificat este preluat de la ieșirea etajului de amplificare și transmis la conectorul jack de 35 de milimetri de culoare verde de la ieșirea numită line out, de unde poate fi preluat fie de niște difuzoare, fie de niște căști sau chiar boxe.

Pe scurt, pentru redarea unui fișier audio în placa de sunet ruta informației este: (1) – (2) – (3) – (4) – (5) – (6) – (9) – (10) – (12) – (13) – (14) – (15) – (17).

2. Înregistrarea sau redarea unui fișier MIDI

Un fișier MIDI este un tip special de informație audio, întrucât acesta conține sunetele unor instrumente muzicale digitizate, denumirea de MIDI venind de la Musical Instruments Digital Interface.

Particularitatea unui fișier MIDI vine din faptul că acesta nu conține informații muzicale, ci conține informații despre evenimentele ce duc la formarea muzicii (apăsarea clapelor, tempo-ul, tonul, gama și așa mai departe). Este un fel de partitură muzicală, dacă vreți. Nu conține piesa, ci informații despre cum trebuie interpretată piesa.

Pornim de la săgeata maro din stânga sus:

18. Intrarea MIDI (18) a plăcii de sunet este conectată la un instrument muzical și, de acolo, semnalul este trimis la blocul de interfațare electrică MIDI/ gameport (19).

19. Blocul de interfață electrică MIDI/ gameport are rolul de a adapta semnalele provenite de la intrarea MIDI/ gameport în semnal digital compatibil cu electronica digitală a plăcii de sunet (tehnologia fiind de genul CMOS, TTL etc).

20. Blocul de discriminare logică (20) între semnalele MIDI și cele de la gameport, necesar pentru că atât intrarea MIDI cât și cea de la joystickul analogic (gameport) folosesc aceeași mufă, este, de obicei, o stare logică sau un subprogram care dirijează fluxul de informație spre interfața MIDI sau spre interfața analogică a portului de joystick (gameport) în funcție de ceea ce este necesar a se realiza.

• De obicei blocul acesta logic nu are echivalent fizici, fiind o subrutină (sau o colecție de subrutine, subprograme) din programul de BIOS.
• Fiind un bloc logic implementabil în software, acesta poate fi implementat și direct din driver.
• Evident, este bine ca acest bloc să fie implementat în BIOS, pentru că atunci toate operațiunile sunt făcute de placa de sunet, fără intervenția și întreruperea sistemului de calcul.
  • Dezavantajul este că trebuie să știi ASM sau C.
  • Alt dezavantaj este că ai nevoie de mai mult spațiu în memoria EEPROM a BIOS-ului pentru a stoca mai multe subrutine.
  • Avantajul este că tehnicile de programare au mai evoluat și poți scrie subrutinele de BIOS în ce vrei tu, pentru că acum pot fi convertite în cod ASM (limbaj de asamblare).

21. Interfața MIDI asigură suportul specific pentru caracteristicile fișierelor și semnalelor MIDI.

A. Pentru înregistrarea fișierelor MIDI calea de urmat este, pornind de la săgeata maro (18), trecând prin interfața electrică (19), până la interfața MIDI (21), după care urmărim calea mov:

Din interfața MIDI (21) semnalul este trimis direct la microntrollerul plăcii de sunet (10) și, de acolo, este trimis la aplicația software (27) specifică, prin bufferele de magistrală (9) și (4) prin circuitele de acces la magistrală (6) și (5) , ajungând în prealabil și la sistemul de operare (3) (care le percepe ca pe niște stări ale unei intrări), unde are loc scrierea într-un fișier (1), fișier preluat apoi de aplicația software (27), în acest caz un editor muzical.

Pe scurt, pentru înregistrarea unui fișier MIDI calea de urmat este: (21) – (10) – (9) – (6) – (5) – (4) – (3) – (1) – (27).

B. Pentru redarea în timp real a sunetelor preluate de pe interfața MIDI, calea de urmat este, pornind de la săgeata maro (18), trecând prin interfața electrică (19), până la interfața MIDI (21):

Din interfața MIDI (21) semnalul digital merge la microcontrollerul principal al plăcii de sunet (10) de unde este trimis spre sintetizatorul MIDI (22) pe calea verde închis către convertorul digital – analog (13) de unde este  trimis spre blocul de preamplificare a sunetului (14), apoi spre blocul de amplificare a sunetului (15) și într-un final la ieșirea audio (17).

Pe scurt, pentru redarea în timp real a sunetelor MIDI, calea de urmat este: (21) – (10) – (22) – (13) – (14) – (15) – (17).

22. Sintetizatorul MIDI (22) covertește semnalele specifice MIDI în format digital capabil de a fi convertit în convertorul digital – analog (13), iar pentru asta folosește semnalul de la interfața MIDI (21) care în microcontrollerul principal al plăcii de sunet (10) determină schimbarea stărilor sintetizatorului care generează niște semnale digitale ce sunt transformate în sunete în convertorul digital – analog (13).

Pentru redarea muzicii MIDI (fișiere .mid) de pe hard disk, ruta de urmat, pornind de la săgeata din dreapta de culoare verde închis și marcată cu (31), este următoarea:

Fișierul .mid (1) este transferat spre magistrală prin intermediul sistemului de operare (3) care-l trimite la bufferul de magistrală (4), după care acesta circulă pe magistrală prin circuitele de acces la magistrală (5) și (6) la bufferul de magistrală al plăcii de sunet (9), de unde ajunge în sintetizatorul MIDI (22) prin intermediul controllerului plăcii de sunet (10), ieșirea din sintetizator fiind conectată la intrarea în blocul de conversie analog – digital (13), de unde este preluat de blocul de preamplificare (14) și trimis spre ieșirea audio (17) prin intermediul blocului de amplificare a sunetului (15).

Pe scurt, pentru redarea unui fișier MIDI (.mid) de pe hard disk, calea de urmat este: (1) – (3) – (4) – (5) – (6) – (9) – (10) – (22) – (13) – (14) – (15) – (17).

3. Preluarea semnalelor electrice de la joystick/ gameport

Joystickul analogic a devenit din ce în ce mai popular, odată cu dezvoltarea jocurilor pe calculator. Cum, însă, crearea unui port special pentru joystick s-a dovedit a fi un insucces economic, s-a studiat posibilitatea ca joystickurile analogice să folosească portul de intrare pentru MIDI, lucru care s-a dovedit atât fiabil cât și posibil.

23. Interfața analogică gameport are rolul de a asigura o serie de funcții de bază pentru citirea stării unui joystick analogic. Dacă la intrarea MIDI/ Gameport este conectată ieșirea unui joystick analog (28), după ce se realizează interfațarea electrică între semnale, iar blocul discriminator (20) decide că la intrare trebuie să citim un joystick, interfața gameport (23) este activată.

Pentru citirea stării joystickului, calea de urmat este, pornind de la săgeata din stânga sus de culoare portocalie și marcată cu (28):

La ieșirea acestei interfețe de gameport (23), cu un circuit electric mai de grabă banal, se află microcontrollerul principal al plăcii de sunet (10) care trimite niște semnale la sistemul de operare (3) prin bufferele de intrare/ ieșire din și de pe magistrală (9) și (4) prin circuitele de acces la și spre magistrală (6) și (5). Odată ajuns la la sistemul de operare (3), semnalul este transmis sub forma unui mesaj (de tip intern, printr-o schimbare a stării unui registru de memorie sau adrese de memorie) către aplicația software (27), în acest caz un joc.

Pe scurt, pentru citirea stării joystickului de către o aplicație, calea de urmat este: (23) – (10) – (9) – (6) – (5) – (4) – (3) – (27).

4. Înregistrarea sau redarea unui microfon

Computerele n-ar fi atât de distractive dacă nu ne-ar oferi posibilitatea să ne înregistrăm vorbirea folosind microfoane atașate la computere, astfel că orice sistem (semi)multimedia acceptă conectarea unui microfon extern.

24. Interfața de microfon (24) are rolul de a ajuta la generarea semnalelor electrice, atunci când un microfon este conectat la intrarea plăcii de sunet. Inițial acest bloc lipsea, pe vremea când singurele microfoane acceptate a fi conectate la un computer erau microfoanele cu membrană vibrantă (standard), însă odată cu răspândirea altor tipuri de microfoane (în special a celor cu grafit), a devenit necesară introducerea unui astfel de bloc. În continuare, multe plăci de sunet moderne nu îl au. Deci e opțional și are doar rolul de a îmbunătăți calitatea sunetului preluat de la microfon.

Pentru redarea unui sunet preluat de la microfon urmăm calea roz:

Semnalul de la microfon este preluat prin conectorul roz (29) al plăcii de sunet și prin blocul de interfață a microfonului (24) este trimis spre blocul de preamplificare a sunetului (14) de unde, mai departe, este amplificat în etajul de amplificare (15) și trimis spre ieșirea audio (17) a plăcii de sunet.

Pe scurt, pentru redarea unui sunet preluat de la microfon, calea de urmat este: (29) – (24) – (14) – (15) – (17).

Pentru înregistrarea unui sunet preluat de la microfon urmăm tot calea roz, cu atenție fiindcă în blocul de preamplificare (14) semnalul urmează o altă rută, deci:

Semnalul de la microfon este preluat prin conectorul roz (29) al plăcii de sunet și prin blocul de interfață a microfonului (24) este trimis spre blocul de preamplificare a sunetului (14) de unde, mai departe, este introdus în blocul de conversie analog – digital (13) de unde este preluat, prin bufferul de intrare/ ieșire (12), de către microcontrollerul principal al plăcii de sunet (10) și trimis la sistemul de operare (3) prin cele două buffere de magistrală (9) și (4) prin circuitele de acces la și dinspre magistrală (6) și (5), după care sistemul de operare (3) scrie rezultatul într-un fișier (1) după ce, în prealabil, acesta este codificat binar (matematic) într-un format oarecare (WAV, MP3, OGG etc) folosind partea de codificare dintr-un codec (2).

Pe scurt, pentru înregistrarea unui sunet preluat de la microfon, calea de urmat este: (29) – (24) – (14) – (13) – (12) – (10) – (9) – (6) – (5) – (4) – (3) – (2) – (1).

25. Blocul adaptor de impedanță (25) deservește intrarea de sunet line in (30) și care are rolul de a adapta electric semnalul de la intrarea în placa de sunet cu semnalul posibil de folosit în placa de sunet.

26. Interfața electrică de intrare a sunetului (26) are rolul de a normaliza semnalul provenit de la intrarea de sunet line in (30) adaptat prin adaptorul de impedanță (25), pentru a fi convertit de bloc de conversie analog – digital (13) fără a exista riscul arderii acestuia.

Desigur, între niște limite. Un semnal puternic la intrare va distruge placa de sunet.

5. Înregistrarea sau redarea unui semnal audio din intrarea de sunet

Intrarea de linie „line in” (30) este folosită pentru a-i permite computerului să fie aprovizionat cu sunet din surse audio standard (radio, casetofon, TV tuner, pickup etc) și care nu au proprietățile unui microfon (semnal slab, de exemplu). Astfel, folosind acest conector avem acces la posibilități nebănuite ale computerelor.

Pentru redarea unui sunet preluat prin conectorul line in (30), calea de urmat, cu albastru deschis, este:

Sunetul este preluat prin linia line in (30) și adaptat prin blocurile (25) și (26), după care este introdus în blocul de preamplificare a sunetului (14), fiind livrat la ieșirea audio (17) după ce este în prealabil amplificat de blocul de amplificare (15).

Pe scurt, pentru redarea unui sunet preluat prin conectorul line in (30), calea de urmat este: (30) – (25) – (26) – (14) – (15) – (17).

Pentru înregistrarea unui sunet preluat prin conectorul de line in (30), calea de urmat, cu albastru deschis, este:

Sunetul este preluat prin linia line in (30) și adaptat prin blocurile (25) și (26), după care ajunge la convertorul analog – digital (13) de unde este transmis către un fișier (1) al sistemului de operare (3), prin fragmentarea și trecerea prin bufferul de intrare/ ieșire (12) care deservește microcontrollerul principal al plăcii de sunet (10), microcontroller ce trimite semnalul digital către placa de bază a sistemului, prin bufferele de intrare/ ieșire pe magistrală (9) respectiv (4) deservite de circuitele de acces la magistrală (6) și (5). Astfel, fișierul (1) ajunge să conțină un flux de biți codificați de partea de codificare dintr-un codec (2), fișier (1) folosit de aplicația software (27), în acest caz, un program de înregistrare audio.

Pe scurt, pentru înregistrarea unui sunet preluat prin conectorul line in (30), calea de urmat este: (30) – (25) – (26) – (13) – (12) – (10) – (9) – (6) – (5) – (4) – (3) – (2) – (1).

27.  Aplicație software (27), alta decât driverul plăcii de sunet. În funcție de fluxul informațional, aceasta poate fi un player audio, un înregistrator de sunet sau chiar editor MIDI.

28. Intrare analogică pentru joystick.

29. Intrare pentru microfon (roz).

30. Intrare de sunet line in (albastru deschis).

31. Un caz special al lui (1).